Pastel si bucate din Ardeal. Ar fi putut fi un la fel de bun titlu pe care sa-l asez in intampinarea unui artist plastic ce, de dincolo de munti, din Alba noastra, ne trimite carte despre prajituri ardelenesti din vremuri tihnite, cu oameni cumsecade

Deci sa nu stam prea mult la vorba si sa facem exercitii de geografie (si, nu in ultimul rand, de istorie!) culinara ardeleneasca. De dulce. Si la propriu si la figurat.

"Desi multe artiste se feresc de bucatarie de frica sa nu fie etichetate drept «gospodine», eu cred ca arta si gatitul au unele lucruri in comun: proportia, echilibrul, contrastul", isi face simtit in vorbe (gustosul) principiu, pictorita Sorina Tibacov. "Si la gatit ai nevoie de imaginatie, de minte deschisa, de simtul masurii, ca si in arta.

Sa nu uitam ca Brancusi, la Paris, punea varza la murat si gatea pentru prieteni", adauga doamna casei, amintindu-mi povestea pe care o credeam uitata.

Culoarea gustului

"Cartea de bucate pe care am alcatuit-o este un omagiu adus, dupa puteri, vremurilor tihnite, oamenilor cumsecade si traditiilor ardelenesti, toate pe cale de disparitie", imi asaza dinainte, nu fara mandrie - dar justificata - tomul iesit de curand de sub tipar. "Legat de asta, in toamna am participat la un festival in Bruxelles, cu dulceturi traditionale romanesti si cu serbeturi. Am avut mare succes". Quod erat demonstrandum!

"Pe mine una, gatitul ma relaxeaza", marturiseste apoi. "Din pacate nu prea mai am timp. La sfarsit de saptamana insa nu rezist tentatiei de a-i rasfata pe ai mei cu ceva bun!"

Dar cum orice regula e facuta spre a fi incalcata, eu sper. Si sper... Pentru ca suntem la mijlocul saptamanii!

Dulce-amar

Micile amanunte fac marea bucatarie. Dar afirmatia este cu siguranta valabila si in arta. Doua lucrari, ulei pe panza, un singur "bucatar", Sorina Tibacov, si multi "degustatori"

"Prima amintire a mea despre bucatarie este una a gustului", prinde a povesti doamna Tibacov. "Dar nu numai", reia aproape imediat. Dar ceva in glasul domniei sale imi pare acum altfel... "Si este legata de o cafea cu lapte...". Cafeaua mea se odihneste in ceasca.

"Aveam pe atunci trei-patru ani si, sincera sa fiu, nu-mi prea placea cafeaua cu lapte. Dar in ziua aceea ma hotarasem sa beau o ceasca, numai ca sa-mi demonstrez ca pot. Noi fusesem dati afara din casa noastra pentru ca bunicul era detinut politic, iar acum stateam «la comun» cu alte familii. Si vad ca intra in bucatarie un barbat foarte inalt, cu parul alb, care m-a intrebat cum ma cheama si a cui sunt. Era bunicul meu, pe care nu apucasem sa-l cunosc. Se daduse amnistia, iar in ziua aceea se intorsese acasa". Tacere...

Ucenicul Vrajitor

As putea enumera povesti... Insa nu indraznesc sa rup tacerea.
"Dar prima experienta in bucatarie a fost la 6 ani", ma ajuta doamna Tibacov, reluand povestea. "Eu una nu mi-o amintesc prea bine. Dar am apelat la memoria mamei mele, care mi-a povestit ca intr-o zi a facut o tocana si a plecat la serviciu. Cand s-a intors, a mancat si ea sub privirile noastre atente, a mea si a tatalui meu. Uimita, ne-a luat la intrebari. Mancasem intre timp toata cratita de tocana facuta de ea si eu facusem repede alta in loc".
Dar noi am ajuns acum la desert, cu sanatate, pe care v-o doresc si voua!

Arta si delicatese Am constituit o grupare artistica, eu impreuna cu sotul meu si un artist din Belgia. Gruparea se numeste CoAx, iar in primavara ne vom lansa "pe piata" cum se spune, cu o expozitie in Bucuresti. Cu acest artist belgian ne-am intalnit intr-un mod aproape bizar. Dar am constatat ca avem foarte multe puncte comune, chiar si in ceea ce priveste preferintele culinare, desi provenim din culturi diferite. Cand am prilejul, ii trimit si lui cate un borcan de serbet facut de mine, sau de chutney. In rest, pictez. Am multe proiecte, invitatii la expozitii... Sanatate sa fie!

CREMA DE OREZ CU SOS DE FRUCTE Pentru crema avem nevoie de 1/4 l lapte, sare, doua linguri de zahar, zahar vanilinat, 50 g orez, doua nuci de ghimbir in sirop, 50 g nuci macinate, 75 ml frisca lichida, iar pentru sos, de o lingura de zahar, o lingura de ulei de arahide, 20 ml vin, 50 g compot mandarine, 50 g crabi din conserva. Se fierbe orezul in lapte cu putina sare. Se adauga zaharul si aromele (vanilia si ghimbirul), apoi frisca si nucile. Se mai fierbe 10 minute, apoi se lasa sa se raceasca. Se pune in cupe si se da la frigider. Se caramelizeaza zaharul in ulei, se stinge cu vin si cu mandarine. Se mai incalzeste, se pune pe crema de orez si se serveste ornat cu crabi. Vinul se poate inlocui cu visinata, uleiul poate fi si din floarea soarelui, iar la crabi se poate renunta, daca nu-i avem.