Săptămâna Luminată

Vinerea Mare sau a Patimilor (zi ce anunţă Paştele) trebuie privită în oglindă cu cea de-a doua Vineri, numită şi Vinerea Scumpă sau Izvorul Tămăduirii.

Dacă prima dintre ele era caracterizată de moarte, cea de-a doua simbolizează viaţa ce ţâşneşte peste tot în lume. În această zi, apa devine sursă de viaţă, de vindecare şi de împlinire a miracolelor. Toţi creştinii ştiu că la 24 aprilie "toate apele sunt sfinţite; cine bea apă şi se spală în această zi pe părţile bolnave ale corpului se însănătoşeşte" (Simion Florea Marian - "Sărbătorile la români")


Vinerea Scumpă
Tradiţia spune că în Vinerea Scumpă gospodarii pot porni în căutarea izvoarelor, alegând astfel locul potrivit pentru fântânile care vor avea mereu apă din belşug şi nu vor seca vara. Cu o seară înainte, femeile duc ulcele cu apă la biserică şi le lasă acolo pentru a fi sfinţite. A doua zi se spală cu această apă, având credinţa că toate bolile vor fi tămăduite fără tăgadă. În prima dintre cele nouă sâmbete interzise, Sâmbăta Tomei, se dau de pomană ouă roşii, pască şi lumânări care să le vegheze răposaţilor drumul pe lumea cealaltă.


Paştele Blajinilor
În a doua săptămână de după Paşte, la 27 aprilie, creştinii îşi aduc aminte de blajini, sărbătorind, alături de ei, Paştele Blajinilor sau Paştele Mic. Despre blajini sau rohmani se spune că sunt un neam de creştini foarte evlavioşi, care postesc tot anul şi nu ştiu cursul sărbătorilor. Dacă nu ar vedea cojile de ouă ce plutesc pe apă, ei nu ar şti că a sosit Paştele.

Gospodarii merg pe câmp şi se ospătează cu ouă roşii şi pască, în cinstirea blajinilor. Firimiturile şi picăturile de vin ce cad pe pământ sunt lăsate, cu ele îndestulându-se sufletele flămânde ale celor de pe lumea cealaltă. "În Paştele Blajinilor se crede că sufletele morţilor sunt libere; de aceea, în această zi se prepară multe şi alese bucate, împărţindu-le pe la vecini, cu credinţa că morţii numai în acea zi sunt liberi şi pot gusta din mâncărurile preparate."
( Th. D. Speranţia - "Răspunsuri la chestionarul de sărbători păgâneşti")


Pască pentru Izvorul Tămăduirii
Ai nevoie, pentru aluat, de 500 g făină pentru cozonac, 25 g de drojdie proaspătă, 150 g zahăr, coaja de la jumătate de lămâie, două gălbenuşuri, două albuşuri, 200 ml lapte rece, un sfert de linguriţă de esenţă de rom, o linguriţă de esenţă de vanilie, 100 g unt, iar pentru umplutură de: 500 g brânză de vaci, 3-4 ouă, 125 g zahăr, 100 g stafide, două pliculeţe de zahăr vanilinat sau o esenţă de vanilie, coaja de la o jumătate de lămâie (rasă); pentru decor - un gălbenuş de ou şi apă minerală.

Se pregăteşte un aluat obişnuit de cozonac, care se lasă la crescut. Din două treimi din aluat se întinde o foaie rotundă, groasă de 2-3 cm, care se pune în forma specială pentru pască (se poate folosi şi o cratiţă de dimensiune potrivită, care este bine unsă cu unt). Din aluatul rămas se împleteşte un colac, care se aşază de jur împrejurul foii din tavă.

Se lasă puţin la crescut, în tavă şi abia după ce a crescut se pune umplutura la mijloc (umplutura se pregăteşte frecând mai întâi ouăle cu zahăr, încorporându-le în brânză şi adăugând restul ingredientelor). Se poate unge, eventual, cu un gălbenuş de ou bătut cu puţină apă minerală, după care se dă la cuptor, unde se lasă până se încheagă umplutura şi se rumeneşte aluatul.