Sărbătoarea dintre ape

Înainte vreme, de Bobotează, când preotul arunca crucea în apă săreau să o aducă mai ales cei bolnavi căci sperau să se însănătoşească degrabă. Şi tot în acele vremuri de demult, domnitorul obişnuia să asiste la acest ritual şi îl răsplătea cu bani pe cel care aducea crucea la mal. Astăzi se mai păstrează acest obicei, numai că în apă se aruncă doar cei mai curajoşi dintre creştini (nu trebuie uitat că de Bobotează se anunţă mereu geruri straşnice). Se spune însă că o dată dusă la îndeplinire această sarcină, oamenii vor avea parte de sănătate şi viaţă lungă. De altfel, ca să fie feriţi de boli oamenii se spală cu apă rece de la fântână, căci numai în această zi apa are puteri magice.

Apa este într-adevăr punctul cheie al acestei zile, consi­de­rată a fi ultima din şirul Sărbătorilor de iarnă. Prin tra­diţie, de la 6 ianuarie, pentru o perioadă lungă de timp, oamenii nu mai au de ce să se teamă de duhurile rele sau de alte lucruri ne­în­ţelese, precum şi de fiarele pădurii pentru că apa sfinţită la Bobotează, cu care sunt stropiţi atât cei ai casei cât şi în­trea­ga gospodărie, poate face minuni. Datina mai spune că în fiecare casă trebuie să se coacă două pâini (odată se făceau în ţest sau în cuptorul din curte), una mai mare şi alta mai mi­că. Cea mare era oferită preotului după ce stropea cu agheasmă, cealaltă era dată vitelor ca să fie şi ele ferite de re­le. Cu aceeaşi apă sfinţită erau udate apoi seminţele ce ur­mau să fie semănate la sosirea primăverii ca să crească cu rod.

Acest obicei, de care puţini îşi mai aduc aminte, este tot un fel de colind, ce se desfăşoară a doua zi după Bobotează, de Sfântul Ioan. O ceată de tineri bătea satul dintr-o parte în alta şi întra în case. Acolo erau stropiţi cu apă sfinţită toţi cei din gospodărie, iar tinerii primeau câte ceva din bucatele care se aflau pe masă, mai ales câte o bucată de carne. Dacă tinerii întâlneau creştini cu numele de Ion sau Ioana îi luau şi îi aruncau în râu. Scăpau doar cei care îi răsplăteau pe măsură. Alţii se încumetau să se ia la trântă cu unul dintre iordănitori, iar dacă reuşeau să-l învingă căpătau sănătate, putere şi mult noroc, căci despre colindători se spunea că au puterile Sfântului Ioan.
Femeile au şi ele parte de propriul ritual, participând la "Iordăneală". După ce ies de la biserică cer de la fiecare bărbat pe care-l întâlnesc câte o sumă de bani. Se cumpără apoi bucate şi vin cu care se ospătează numai ele până la lăsarea nopţii.

Fudulii de porc cu mămăligă şi sos picant
Ingrediente: 800 g fudulii de porc, 10 căţei de usturoi, o lămâie, o ceapă, 4 roşii, o lingură cu coriandru, o lingură cu cimbru, 100 ml ulei de floarea-soarelui, 300 ml vin alb sec, un ardei iute, 800 ml apă, 260 g mălai, sare, piper
Preparare: Fuduliile de porc se spală, se opăresc în apă cu sare până ce pielea de deasupra crapă. Se scot cu o spumieră, se curăţă de piele şi se pun într-un bol. Se adaugă uleiul de floarea soarelui, usturoiul feliat, ceapa tăiată peştişori, coriandrul şi cimbrul. Se presară sare şi piper după gust, se adaugă zeamă de lămâie şi roşiile tăiate cubuleţe, vinul alb şi se amestecă. Se pune totul într-o tavă adâncă, se presară ardeiul iute tăiat rondele, se acoperă cu un capac şi se introduce în cuptorul încins. Se coc la foc mediu 25-30 de minute, se îndepărtează capacul şi se lasă încă zece minute. Apa se fierbe cu o linguriţă cu sare, se pune tot mălaiul, se amestecă şi se lasă să fiarbă până ce mălaiul s-a umflat. Se răstoană mămăliga într-o tavă, se lasă să se răcească puţin, se taie felii şi se serveşte alături de fudulii şi sosul picant.
(Reţetă redactată de Alina-Ramona Anghel)