Semnul pestelui

Fie ca este vorba de pesti de apa dulce (crap, lin, pastrav, salau, somn, stiuca) sau pesti de mare (calcan, chefal, lacherda, morun, nisetru, cega, scrumbie, somon) ei isi au locul de onoare. Nu se poate concepe un meniu, o masa mai bogata, un dineu de gala fara peste. Si faptul ca acest traitor al raurilor si al marilor isi face aparitia la inceputul mesei, isi are povestea sa. Pestele este un aliment usor, nu ne ingreuneaza digestia, ne predispune a gusta si bunatatile ce urmeaza.

SIMBOL. De-a lungul veacurilor, pestele a avut insemnatatea sa. La primii crestini pestele a jucat un rol important. Cei dintai care au primit duhul Domnului, s-au crestinat, au fost pescarii din preajma lacului Genezaret. Apostolul Petru, considerat parintele bisericii catolice, a fost pescar. Teologul crestin Tertullian ii numea pe crestini "mici pesti nascuti in apa botezului". Iisus Christos era socotit drept "pestele cel mare" care calauzeste "arca bisericeasca". Poate nu datorita hazardului cuvantul grecesc "Ichtys" - "peste" da initiale cuvintelor "Iisus Christos, fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul".

TRADITIE. In credintele populare romanesti, pestele e legat de inceputurile crestinismului pe meleagurile vechii Dacii. Una dintre legende, consemnata de Simion Florea Marian, este despre imparatul roman Diocletian care a vrut sa-i determine pe crestinii din Imperiu sa manance in zilele de post "mancaruri spurcate". Dar ei au aflat si au mancat doar grau fiert. Diocletian, infuriat, a aruncat "mancare spurcata" in rau, sa o manance pestii. Spera sa-i oblige pe crestini sa renunte la hrana lor de post, dar nu a reusit. Crestinii au aflat si n-au mai mancat nici peste, care, normal, era de post.

In Bucovina exista legende despre Sfantul Toader. Acesta i-ar fi sfatuit pe crestini sa nu manance in post peste fiindca a fost "spurcat". Cu toate ca nu este admis ca hrana de post, exista totusi zile de "dezlegare la peste" chiar si in postul cel mai sever al Pastelui cand de doua ori se mananca peste: de Blagovestenie si de Florii. De aici si zicala: "in ziua de Blagovestenie, tot romanul manca peste". In piete si targuri, in preajma zilelor cu "dezlegare la peste", se poate gasi un bogat sortiment de peste proaspat. O imagine sugestiva, pitoreasca, cu tarabe incarcate cu peste intr-o piata bucuresteana, ne-a ramas de la artistul italian Preziosi atat de cunoscut de romani si ramas totusi necunoscut italienilor.

RETETE DE IERI...

SOS DE VERDETURI Se curata, se spala si se prajeste pestele dorit. Se piseaza piper, chimion, samanta de coriandru, radacina de silfium, maghiran, virnant, se amesteca bine, se uda cu otet, se adauga curmale mari, miere, vin fiert, ulei, garum, se amesteca, se varsa intr-un ceaun si se pune la fiert. Dupa ce a fiert, se stropeste cu acest sos pestele fript, se presara piper si se serveste. "De re coqvinaria", Apicius CRAP UMPLUT Se face o umplutura din carne de peste fara oase, tocata, amestecata cu putina ceapa verde, sare, piper, verdeata, unt si miez de paine muiat in smantana. Se leaga compozitia cu ou, se umple un crap mare cu ea si se pune la fiert, la foc mic si acoperit, impreuna cu vin alb asezonat cu sare, piper, cuisoare, felii de lamaie, o legatura de verdeata amestecata si putin unt. Cand este facut se asaza pe un platou si se serveste cu sosul in care a fiert, strecurat, pus in sosiera si cu diferite garnituri. "Dictionar de arta culinara", Alexandre Dumas