Simboluri şi tentaţii chinezeşti

Noaptea, cartierul chinezesc al Bangkokului este la fel de bine luminat ca şi ziua. Firmele restaurantelor, magazinelor, chiar şi ale tarabelor ce împânzesc străzile clipesc atrăgător.

Nu se poate ca la sfârşitul unei "vizite" pe străzile întortocheate să nu pleci cu ceva. O bijuterie, un obiect de ceramică sau din lemn, un săculeţ cu ierburi despre care vânzătorii îţi spun că sunt remedii sigure pentru multe boli sau chiar îţi păstrează pentru mai mult timp tinereţea pe chip… Cât despre mâncare, sunt multe de povestit şi de gustat…

CREATOR DE REŢETE
Cam ca peste tot în Thailanda, şi în cartierul chinezesc poţi să devii creator de reţete. Şi asta pentru că pe fiecare tarabă se află zeci de boluri din care poţi să-ţi alegi ingredientele mâncării potrivite acelui moment, în acord cu starea ta de spirit. Astfel se pot combina tăiţeii de orez (atât de subţiri şi firavi, încât par a fi făcuţi din sticlă), cu ciuperci, carne, legume (multe dintre ele nu le poţi recunoaşte, dacă eşti turist european, nici după formă, dar nici după gust, ceea ce creează premisele unei experienţe inedite) sau sosuri (obligatoriu, cel de soia). La alte tarabe te întâmpină ghirlande de… raţe afumate. O alegi pe cea care-ţi place şi o poţi pregăti acasă. Oale uriaşe bolborosesc sau sfârâie la flacăra unei butelii şi de peste tot te ademenesc fel de fel de arome. Gesturi precise şi energice.  

AROME ŞI GUSTURI
Multe maşini dotate cu remorcă se transformă în adăpost pentru fructele şi legumele care-şi aşteaptă cumpărătorii. Nici un fruct nu este la fel ca în Thailanda şi trebuie să mărturisesc că pe o străduţă a cartierului chinezesc, într-o lădiţă, se aflau cele mai mari, mai roşii şi mai gustoase cireşe pe care le-am mâncat vreodată. Toată lumea este în căutarea "a ceva", dar există şi timp de răgaz. O vânzătoare de fructe demonstra pentru trecători cum se taie şi se mănâncă fructele de durian. Gustau, se declarau convinşi sau nu de gustul lor aparte şi apoi plecau spre o altă tentaţie. În apropiere se ridica, sfidând cotidianul, acoperişul arcuit al unui templu chinezesc şi parcă în aer plutea o aromă cu totul altfel...

"Prăjitura Lunii"

Indiferent că este vorba despre un restaurant rafinat sau unul obişnuit de pe una dintre străzile cartierului chinezesc, mesele sunt întotdeauna pline. Cele mai multe preparate sunt pe bază de orez. Orez cu carne de pui, de porc sau de raţă, adăugându-se şi curry. Supă de orez – "khao tom" – sau renumita "conjee". Aceasta din urmă se poate prepara în mod variat, după dorinţa fiecăruia, din carne, peşte, legume, rădăcină de lotus, ierburi aromate, adăugate în oală după ce orezul a fiert. Se serveşte în boluri, presărându-se alune sfărâmate. Pentru a pregăti "Khao Man Gai" este nevoie de un pui întreg. Se pune la fiert într-o oală cu apă împreună cu bucăţele de dovlecel şi când puiul este fiert se păstrează doar pieptul (restul puiului va fi folosit la alte mâncăruri). Se taie în fâşii subţiri şi se lasă deoparte. Într-o tigaie cu ulei se prăjeşte usturoi, apoi se pune orezul. Se lasă puţin, se scoate şi se pune să fiarbă la aburi, adăugându-se o parte din supa în care a fiert puiul. În supa rămasă se adaugă sos de soia şi cuburi de dovlecel. Pe o farfurie se aşază orezul, deasupra fâşiile de pui decorate cu frunze de coriandru şi felii de castravete. Alături se aşază un bol de supă, unul cu dovlecei şi altul cu sos de soia. "Prăjitura Lunii" este un desert cu o tradiţie de aproape un mileniu. Se prepară cu ocazia Festivalului Toamnei. Există mai multe variante, dar în general se face un aluat din făină, lapte, zahăr brun, sare, ouă, praf de copt ulei de susan şi unt. Pentru umplutură se folosesc, în combinaţia dorită, pastă de seminţe de lotus, alune, seminţe de susan, de pin, castane, stafide, caise confiate, făină de orez. Există forme speciale în care se pun aceste prăjituri, pe suprafaţa acestora imprimându-se anumite simboluri.

Ingrediente inedite

În farmacii, în borcane mari de sticlă stau depozitate cuiburi de salangana (o pasăre ce trudeşte pregătindu-şi un cuib din fire de păr şi salivă). Sunt unele dintre cele mai scumpe ingrediente din bucătăria chinezească şi se folosesc de peste 400 de ani. Odată dizolvate, pot fi folosite pentru a pregăti o supă cu o textură gelatinoasă. Prin tradiţie, aceasta are efecte afrodiziace şi ajută digestia. Simbolul bunăstării şi al prestigiului în cultura chinezească, supa de înotătoare de rechin (un alt preprat ce caracterizează bucătăria chinezească) se serveşte cu ocazia marilor evenimente. Se pot cumpăra în stare uscată, deshidratată, la preţuri destul de piperate.

Începuturi

Cu multă vreme în urmă, neguţătorii chinezi ajungeau în Thailanda pentru a-şi vinde cele mai de preţ produse: ceai, mătase şi porţelan. Unii dintre ei s-au stabilit în Bangkok, aducând elementele caracteristice culturii şi civilizaţiei chinezeşti. Multe dintre clădirile vechi ce se găsesc astăzi în cartierul chinezesc sunt conservate, devenind atracţii turistice. Tradiţiile şi ritualurile, transmise din generaţie în generaţie, au rămas aproape neschimbate. Astfel, Anul Nou Chinezesc a rămas una dintre cele mai importante sărbători. Culoarea roşie este în continuare norocoasă, iar pe străzile oraşului chinezesc dansează leii care alungă spiritele rele. Conform tradiţiei, ei simbolizează curajul, stabilitatea şi superioritatea. Dragonul de aur, personaj mitic, fabulos, cu puteri magice, aduce tuturor noroc, viaţă lungă şi prosperitate. Pe durata celor patru zile ale sărbătorii, membrii familei se strâng laolaltă şi servesc preparate cu încărcătură simbolică. Uşile sunt deschise, iar oaspeţii sunt primiţi cum se cuvine. Se oferă cadouri şi se cinsteşte memoria străbunilor.