Simfonii în alb, roşu şi albastru

Nu departe de turnul cu ceas şi figurine medievale al cetăţii sighişorene, în calea trecătorilor veniţi să se desfete cu frumuseţea de costume, caractere, muzică şi dansuri a Festivalului ProEtnica, standul etniei slovace atrăgea privirile.

Asta, înainte de toate, pentru că prosoapele, şervetele, feţele de masă, mileurile şi păretarele cu inscripţii brodate, fluturând în vânt, dădeau standului un aer de chioşc exotic, în interiorul căruia te putea aştepta o surpriză plăcută. Apropiindu-ne, i-am cunoscut pe Anna Karolina Dovaly şi pe Ioan Keles, ambii originari din Nădlac, de la care am aflat apoi o mulţime de informaţii legate de tradiţiile şi obiceiurile comunităţii, ca şi de minunatele reţete pe care toate tinerele slovăciţe le învaţă la timpul cuvenit de la mame şi de la bunici.

COSTUMUL TRADIŢIONAL
Comunitatea slovacă locuieşte în vestul Transilvaniei, în judeţele Arad, Bihor, Sălaj. La Nădlac, 60% dintre locuitori sunt slovaci. Şi dacă cei din zona Bihorului au avut ca ocupaţie în trecut exploatarea lemnului, slovacii din Nădlac au ajuns aici pe vremea Mariei Tereza, ca agricultori.

Anna Karolina Dovaly ne povesteşte despre una dintre tradiţiile locului: "După ce a fost construită Biserica Luterană, rostul clopotarilor era de a marca trecerea timpului trăgând clopotele într-un anume fel pentru ora fixă, sferturi şi jumătăţi de oră, dar tot lor le revenea sarcina să păzească cetatea de incendii sau de alte întâmplări nefericite. La turnul bisericii e pază şi astăzi 24 de ore din 24. Slovacii îşi menţin tradiţia de a trage clopotele la ora 12:00, iar seara clopotele sună înainte de rugăciune".

Pentru păstrarea tradiţiilor, un rol puternic îl au şcoala şi comunitatea. Astfel se păstrează limba, jocul, dansul, costumul, gastronomia. Cu toate că, spune Anna Karolina Dovaly, "de foarte mulţi ani, costumul se poartă din ce în ce mai rar. Putem însă observa pe costum condiţia socială a celui care îl purta odinioară. Au fost elemente separate, care diferenţiau grupa mai bogată de cea săracă. Materialele erau diferite. Costumul de sărbătoare al bogatului era din mătase, din brocart, iar, pentru oamenii de rând, costumul era cât mai comod, pe bază de bumbac, o fustă indigo şi o bluză albastră sau albă. Costumul bărbătesc avea pantaloni foarte largi, albi şi cămăşi ornate, cusute în culorile tradiţionale, roşu şi albastru".

POVESTE PE O FAŢĂ DE MASĂ
Despre cusături ne spune câte ceva şi Ioan Keles, care este de altfel recunoscut în comunitate ca fiind unul dintre ultimii păstrători ai tradiţiilor brodăreselor slovace din Nădlac. "Mesele de sărbătoare erau împodobite cu modele florale. Coşuleţe de flori, de Paşte - miei, la Crăciun - desene specifice. Garniturile de mileuri, perdele, feţe de masă şi păretare care decorează camera, pe măsură ce le schimbi te fac să îţi dai seama de anotimp, de apropierea de tinereţe sau de mersul spre bătrâneţe. Pe păretare întâlnim mesaje scrise în limba slovacă."

Ne arată apoi câteva broderii frumoase. "Acestea sunt modele de o sută de ani. «Modelul» este o hârtie împunsă cu acul. Prefer să fac modele din acestea, pentru că au ajuns în mâinile mele din generaţie în generaţie. Le-am colecţionat şi probabil aş avea nevoie de încă trei vieţi să le cos pe toate. Din păcate, sunt ultimul din Nădlac care mai face broderie la maşină." Ne vorbeşte apoi despre inscripţiile de pe şervete şi păretare, pe care tânăra slovăciţă le broda înainte vreme ca pe un mesaj pentru soţul sau pentru logodnicul ei. Inscripţii precum: "Masa este pregătită, iubitul meu nu vine" sau "Bună dimineaţa!" exprimau starea de spirit a celei care le brodase.


Paste slovăceşti
În casele de slovaci, obiceiul este de a pregăti supă, iar nu ciorbe sau borşuri, ca la români. În supe se adaugă paste făinoase, pregătite în casă. Se fac dintr-un ou, cu făină şi sare. Pastele au diferite forme. Se întinde aluatul şi se taie din el pătrăţele. Sau se taie cu spata de ţesut, apoi fiecare bucăţică se rulează pe un ac de ţesut şi se fac nişte melcişori. Dintr-un ou, trebuie să iasă 2.000 de astfel de melcişori. O gospodină lucrează cam un ceas şi jumătate. Se pun la uscat şi se păstrează apoi în săculeţe de pânză.




Anna Karolina
"«Fericirea şi puterea de muncă trec prin stomac». Acesta este un vechi proverb slovac, de care oamenii ţin seama şi astăzi", ne spune Anna Karolina Dovaly. "Înainte, oamenii lucrau din greu la câmp şi aveau nevoie de o mâncare consistentă. Specificul culinar al acelor vremuri se menţine şi la ora actuală, iar unele produse au devenit un veritabil brand pentru etnia şi localitatea noastră. Se zice că salamul de Nădlac, găluştele slovăceşti şi ţuica deschid toate uşile, mai ales dacă le deschide o femeie cu numele Anna, nume specific slovac. În familia noastră, eu sunt cea de a şaptea Anna, iar pe linia tatălui, cea de a treia Karolina. Nu am avut imaginaţie, iar pe fiica mea am botezat-o tot Anna Karolina".


Tradiţii slovace
Un costum frumos cusut, cu arnici, o faţă de masă albă, cu broderie adecvată evenimentului şi anotimpului... Sărbătorile, în comunitatea slovacă, au nevoie şi de aceste "ingrediente", dar şi de minunatele preparate tradiţionale, între care se remarcă salamul de Nădlac sau salamul slovăcesc, condimentat cu boia dulce, apetisant prin aromă şi culoare. Astăzi, acesta este unul dintre cele câteva branduri gastronomice locale, recunoscute pe plan naţional.


Supă de nuntă
Pe vremuri, masa de nuntă se ţinea separat, pentru mireasă şi pentru mire. Meniul era cam acelaşi, dar ceea ce diferea era supa. La masa miresei se făcea supă cu pătrăţele, în vreme ce la masa băieţilor se pregătea cu pastele în formă de melcişori. Tot supă mâncau strămoşii slovacilor de astăzi şi la micul dejun. Se călea ceapa şi aceste paste se prăjeau o dată cu ea. Apoi se punea boia, se stingea cu apă şi se lăsa să fiarbă, aromându-se la sfârşit cu pătrunjel. În zilele obişnuite, în afară de aceste două feluri de paste, se mai foloseau un fel de grăuncioare din făină de grâu, cărora li se zice târhană. E un fel de cuşcuş, care se obţine dintr-un aluat frământat din făină, ouă, sare. Coca se freacă pe o sită care are ochiuri mai mari. Se foloseşte la tocană cu carne sau fiartă în lapte ori în ghiveciuri etc.


Grilaj de nuntă
Dintre deserturile specifice comunităţii slovace de la Nădlac iese în evidenţă cel numit grilaj. Este, de fapt, zahăr caramelizat, cu nucă pisată, din care se modelează diferite forme. Nu există nuntă la care să nu se facă un vapor, un coş cu flori din zahăr ars sau chiar o caleaşcă cu patru cai. Acest grilaj se pregăteşte de cofetărese, care au învăţat la rândul lor de la alţi cofetari. "Nu ştiu de când a intrat în gastronomia slovacă acest preparat, care este evident că e preluat din bucătăria franceză", ne spune Anna Karolina Dovaly. "Însă se pregăteşte de atâta vreme în comunitate, încât a devenit deja specific pentru Nădlac."


Găluşte slovăceşti
Este un preparat din aluat dospit, asemănător cu gogoşile, dar care nu se prăjeşte, ci se fierbe în apă sau la aburi. Iată cum se pregăteşte: Se ia un litru de apă, o lingură de sare, 50 g drojdie, un ou şi un kilogram de făină. "Toate aceste ingrediente se amestecă şi se frământă uşor, după care se lasă la dospit 15 minute. După ce aluatul a dospit, se face o pătură de 2 cm, se taie cu o formă specială cerculeţe. Formele tăiate se lasă la dospit 10 minute. Se aşază în tigaie, se ung cu unsoare fiecare cu pensula, după care se toarnă un pahar de apă peste ele. Apoi se pun la foc şi se lasă 15 minute. Tigaia trebuie închisă cu un capac ermetic, care nu se deschide până nu se aude cum se prăjesc. La sfârşit se scot din tigaie şi se presară, după preferinţe: mac, nucă, brânză dulce sau cacao." Reţeta a fost preluată din volumul "Cea mai bună reţetă de la bunica", un proiect al Complexului Muzeal Arad, cu concursul elevilor Grupului Şcolar "Jozef Gregor Tajovsky", din Nădlac.