Solarul de pe Arges

Ne aflam in plin sezon al legumelor, asa ca e cat se poate de potrivit un reportaj despre cei care - se spune - isi petrec jumatate din viata in genunchi, privind pamantul: legumicultorii.

"Meseria" de taran nu a fost niciodata una usoara. Si, oricat de multe ar fi "cuceririle stiintei si tehnicii", sunt cateva "munci" pe care inca nu le poate suplini o masina. Imaginati-va un robot "copilind" o planta - firul de tomata, de exemplu! Simti ca imaginea in sine nu se potriveste. De ce? Aveam sa aflam raspunsul intr-o gospodarie din satul Hotarele de Giurgiu. Patlageaua rosie (ca orice alta leguma) are nevoie de cateva "ingrediente" pentru a se dezvolta: o samanta de calitate, un pamant rodnic, vreme buna de la Dumnezeu si multa dragoste din partea omului. Cultivatorul de legume, adica.

Aveam de ales intre cateva destinatii - din cate altele posibile! - Varasti, Valea Dragului, Hotarele… Dupa un scurt dialog telefonic cu viceprimarul Gheorghe Paraschiv, ne-am indreptat catre aceasta din urma localitate, aflata pe malul Argesului si nu departe de apa Dambovitei si a Dunarii. La Primarie, suntem intampinati de primarul State Vilciu, care, parca dorind sa fie "la tema", tocmai se infrupta dintr-un morcov. De la radacina asta ajungem iute la retetele specifice locului. Primarul se dovedeste a fi un gurmand.

Intram, impreuna cu viceprimarul, in curtea familiei Dumitrascu. Prima impresie e ca ne aflam dinaintea unor oameni vrednici. Casa, frumoasa, cu doua caturi si cu "doua fete" (batranul Constantin Dumitrascu a ridicat-o sa adaposteasca doua familii). Curtea - plina de dalii si carciumarese in toate culorile. Micile acareturi cu oratanii, porci si alte animale "trebuincioase" intr-o gospodarie rurala si, in fine, solariile. Adica… subiectul reportajului nostru. 4 la numar, intinse pe o suprafata de 12 ari, cer foarte multa munca. "Nu stim insa sa facem altceva", ne marturiseste stapanul fermei. Are 61 de ani. A avut o profesie care l-ar fi putut indemna sa se indrepte spre oras, dar a preferat sa ramana in sat, lucrand pamantul in "timpul liber" pe care i-l lasa slujba si invatand de la tatal sau tot ce se putea despre cultivarea tomatelor. Sunt agricultori, el si sotia, Lenuta, mana lui dreapta in gospodarie. Meseria asta de "taran" a invatat-o si fiul sau, Mihai, altminteri absolvent al unui liceu cu profil economic. Iar nora le-a venit in casa de la Bucuresti, ca sa ingrijeasca rasadurile si plantele pline de rod din solar. Ca sa ajunga sa vanda rosiile la piata, ei incep sa munceasca inca din ianuarie, cand asaza samanta in pamant, pregatind rasadurile. Samanta care a costat, anul acesta, 2.000 de lei boaba. E "de vita" olandeza, creste mare, carnoasa si are putine seminte. "N-are dulceata rosiilor noastre, de odinioara, dar e mai productiva", ne spune Mihai. Pe la inceputul anului, cat se fac rasadurile, in solar sunt plantate alte culturi: ridiche de luna, salata. Apoi, sunt repede culese sa faca loc firelor de tomate, care vor sta in solar pana in octombrie. "Iata", ne arata batranul Constantin, ridicand frunzele unei plante, "pe acelasi fir vedeti si floarea, si patlageaua verde, o vezi si rosindu-se, si coapta. Toata vara si toamna, pana da bruma, culegem tomate de aici". (Ne intinde cate o rosie. Parfumul ei e cu totul deosebit. Si cum nimic nu se compara cu o rosie mancata chiar acolo, pe strat, muscam cu pofta.) Dar nici o afacere nu exista fara investitii: samanta, folia pentru solar, gunoiul de grajd (caci e preferat ingrasamantul natural), agregatul de stropire, masini agricole. Suntem initiate in tainele cultivarii tomatelor: "Copilitul e deosebit de important, fiindca, prin ruperea ramurilor neproductive, te poti asigura ca toata puterea plantei se duce in fruct". In leguma, adica. Si, daca tot pomeniram de fructe, sa spunem ca in microferma familiei Dumitrascu mai exista si 10 ari de zmeura, din care, daca e timpul bun, se pot culege fructele pana in decembrie. Mai sunt si suprafete cu capsune - cultura, de altminteri, importanta la Hotarele - , iar pentru folosinta casei: ardei, bame, patlagele vinete si cate altele. "Gatim cu ceea ce avem in gradina si in curte", ne spune si nora, Mihaela, care tocmai pregatea o tocana de legume, asa cum se face la Hotarele.

LA PIATA

Ultima "escala" a tomatelor din solariile familiei Dumitrascu: piata. "Ii trimit sa ciuguleasca banii", spune batranul. Legile pietei nu le cunosc. "Sunt zile si zile, totul e sa te intelegi cu cel care cumpara".

ROSII OLANDEZE

Legumicultorii de la Hotarele s-au adaptat cererii pietii, cultivand rosii mari si tari, cu putine seminte, asa cum sunt cele din soiul olandez. A trecut vremea in care pietele erau pline de rosii carnoase si dulci, asa numitele rosii romanesti. Sunt mai putin agreate de producatori datorita caracterului lor usor perisabil la transport.

GOGONELE IN OTET

In principal, pentru prepararea acestei retete aveti nevoie de doua kg de gogonele, doi litri de otet, 400 g de zahar, 150 g de sare, foi de dafin, coriandru si 3 litri de apa. Se fierbe apa si cand clocoteste se adauga zaharul, sarea si condimentele. Se amesteca pana ce sarea si zaharul se dizolva bine. Se ia vasul de pe foc si se adauga otetul. Gogonelele se tin intr-o solutie concentrata de sare (atat cat sa tina oul la suprafata), dupa care se spala cu apa rece si se asaza intr-un borcan de sticla, intercaland intre randuri patrunjel verde, marar uscat, radacini de hrean, cateva boabe de struguri si cativa catei de usturoi. Peste gogonele se toarna solutia pregatita, cat este inca fierbinte. Dupa ce s-a racit, pentru a nu prinde mucegai, se toarna la suprafata un strat foarte subtire de ulei.