Sos pentru spaghete, preparat de artist

Probabil nu e roman in casa caruia sa nu se fi gatit macar o data vreun fel de bucate imprumutat de la "fratii nostri latini", italienii. Pizza ori spaghetele cu sos sunt la ordinea zilei. Ca nu se mai respecta retetele initiale - de cele mai multe ori niciodata stiute de gospodinele noastre - cui ii pasa?

In atelierul sau, situat la ultimul etaj al unui bloc din Bucuresti, acolo unde se afla si "frontul de lucru" al altor confrati, pictorul ma primeste cu multa caldura. Dintre sutele de tablouri, imi opresc privirea asupra unuia cu lalele stranii, fara tija, ale caror cupe plutesc parca deasupra unui vas de portelan. Stiu deja ca iubesc o imagine ce l-a entuziasmat si pe Ciucurencu. Imi rotesc privirea in jur: o furculita e mandra de vecinatatea cu un manunchi de pensule-artiste, o legatura de leustean, lasata din mana pe o panza inca neterminata, alcatuieste un pitoresc subiect pentru o "natura moarta"... Dar ochii mei nu se mai satura sa patrunda prin transparentele suprapuse ale acuarelelor. Pana cand pictorul ma smulge din reverie cu o intrebare: ti-e foame?

SOSUL. Oricat as nega, nu pot sa nu accept invitatia la masa. Astazi: spaghete cu sos. Mancare ce-i aduce adesea aminte de o bursa de acum cateva decenii, la Perugia. Reteta invatata "la ea in tara" s-a contaminat de mult cu obiceiuri de acasa, de la Bailesti. Iar "secretele" au fost imbogatite cu taine ale artistului obisnuit sa prepare combinatii stranii de elemente (fie ele culori ori alimente...) Pana si "ustensilele de bucatarit" par sa n-aiba nici o legatura una cu alta. Spaghetele fierb pe un resou electric, cu "samota", veritabila antichitate. Sosul, in schimb, are parte de un tratament princiar in cuptorul cu microunde...

Ei, si sosul acesta are taina lui...! Totul, dar totul se da pe razatoarea mica, pana ce putin mai lipseste ca dintii ei fini sa nu-ti ciupeasca degetele. Rosiile, morcovii, ardeii, un cartof, "cativa graunti de usturoi". Se adauga sare, piper si alte mirodenii, apoi cateva linguri de ulei. Se amesteca bine. Dupa aceea pui si putina apa. "E important cand pui apa si cand uleiul" - imi spune. "Noi, pictorii, tinem cont de asta cand pregatim emulsiile pentru pictura. Nu e totuna daca apa inveleste picatura de ulei sau uleiul picatura de apa." Pictorul lasa 15 minute sosul sa fiarba, apoi scoate vasul din cuptor si mai adauga vreo "doi graunti" de usturoi bine tocati. Si iar il pune la microunde - 5 minute numai. Gust. Nu-mi pare destul de picant. "Pune-i putina sare, sa vezi ce repede se iuteste" - imi zice. Si spre surpriza mea, sarea ii mareste sosului... picanteria.