Sosul turistului

Vara, munte, patru tineri obositi si exasperati de urcusul care nu se mai termina, doua corturi, o butelie, o harta, nici o busola, rucsaci grei ca niste pietroaie, multe conserve de carne, peste si pateu, paste, supe la plic, o bucata zdravana de slanina afumata, vin rosu "puterea ursului" si multe sticle cu ketchup.
Scenariul tipic unei excursii la munte. Nici meniul nu este spectaculos si nu da batai de cap. Dimineata: paine cu pateu si ketchup (la alegere, doar paine cu margarina si ketchup), feliute de sunca cu ketchup, ceai (fara ketchup as spune eu, dar nu sunt in masura sa decid). La pranz: invariabila supa la plic (chinul cel mai mare este sa pescuiesti taieteii de pe fundul oalei), paste cu ketchup sau carne conservata cu piure si ketchup. Seara: peste in ulei sau cu sos de tomate, evident cu... ketchup. La munte, totul se mananca cu ketchup. Este condimentul universal, acceptat in unanimitate, fara de care ajungi sa te plictisesti de ceea ce ai in farfurie. Unii dintre turisti, mai inovatori, au creat combinatii care te lasa cu gura cascata: felii de paine cu straturi succesive de margarina, gem si ketchup. Desi n-au murit… inca, nu va sfatuiesc sa faceti ca ei.

Se pare ca stramosul ketchup-ului s-a nascut pe taramurile insorite ale Chinei. Purta numele de "kachiap" si nu era altceva decat saramura (apa de mare si ierburi aromate) ramasa de la conservarea pestelui. Din aceasta cauza, gustul se apropia mai mult de cel de soia decat de cel dulce-acrisor al otetului. In secolul al XVII lea, sosul chinezesc ajunge si in Europa, fiind purtat peste mari si tari de corabiile olandeze si britanice. Bineinteles ca europenii au avut grija sa-l adapteze gustului lor. Prima reteta de ketchup publicata vreodata dateaza din anul 1727 si a aparut in Anglia. Printre ingrediente se aflau: ansoa, ceapa verde, otet, vin alb, condimente dulci (nucsoara, ghimbir, cuisoare), piper si coaja de lamaie. Colonistii americani "au imprumutat" reteta de la britanici. Asta nu inseamna ca nu au incercat la randul lor sa o transforme. Pentru inceput au adaugat ciuperci si nuci, dar in cele din urma, la mijlocul secolului al XIX-lea, s-a ajuns la reteta clasica de astazi. Se pare ca in cele din urma americanii s-au convins ca rosiile nu sunt deloc otravitoare. Din ce se prepara ketchup-ul? Pur si simplu: rosii, otet, zahar, scortisoara, ardei iute si sare.

KETCHUP (reteta din secolul al XIX-lea) Se iau o suta de rosii foarte bine coapte si se descojesc. Se strivesc cu mainile foarte bine si apoi se adauga 225 g sare fina (un foarte bun conservant). Se fierbe sosul pe foc mic timp de doua ore. Se amesteca din cand in cand pentru a nu se arde. Se pune in sticle dupa ce s-a racit. Intreaga cantitate de rosii este suficienta pentru a umple cinci sticle, care se pot pastra timp de doi, trei ani. KETCHUP DIN GREPFRUT Reteta a fost publicata in 1906, in Inglenook Cook Book. Se folosesc: un sfert din sucul unui grepfrut, 500 ml otet, 450 g zahar, praf de cuisoare (dupa gust). Se fierbe sosul pana cand incepe sa se ingroase. KETCHUP PICANT INGREDIENTE: un ardei iute fara seminte si tocat, 450 g zahar, 175 g ceapa tocata, un kg si jumatate de rosii tocate, 200 ml otet din vin rosu, o lingura cu usturoi presat, 50 ml otet balsamic, piper PREPARARE: Intr-o tigaie se caramelizeaza zaharul la foc potrivit, amestecand incontinuu, pana cand capata o culoare maronie. Se adauga usturoiul, ceapa si ardeiul iute. Dupa cinci minute se poate adauga si restul ingredientelor, exceptand piperul. Se da focul mai incet si se lasa sosul la fiert pana cand se ingroasa. La sfarsit se adauga piperul. Se poate turna in sticle dupa ce s-a racit. KETCHUP CU ARDEI IUTI INGREDIENTE: 8 ardei iuti galbeni si 3 ardei iuti rosii (toti ardeii sunt fara seminte si tocati marunt), 200 ml otet rosu, 200 g zahar, doua linguri cu usturoi presat, doua cepe mari (curatate si tocate) PREPARARE: Ardeii iuti se mixeaza pana cand se transforma intr-o pasta. Intr-o tigaie se amesteca pasta de ardei cu usturoiul, otetul, zaharul si ceapa. Se fierbe sosul la foc mic, amestecand incontinuu, pana cand ceapa se inmoaie foarte mult. Amestecul se mixeaza iarasi, dupa ce s-a racit. Se poate pastra in frigider aproximativ o saptamana.