Stramosii suntem noi!

Ne place sa utilizam in pedagogia casnica sau la serviciu valorile traditionale, vorbim des despre mostenirea culturala, istoria ne creeaza puseuri de mandrie.

Foarte rar insa ne aducem aminte ca si noi suntem, de fapt, trecutul urmasilor nostri. Astazi, romanii pot bea vin - si inca unul foarte bun - pentru ca acum sute de ani niste oameni si-au asumat prezentul lor. Pentru a face si noi acelasi lucru poate nu ne strica o punte intre trecut si viitor. Un prezent asumat.

Voi incerca sa fortez interesul pentru vin chiar mai in amonte de butoi - povestindu-va despre sol si despre asezarea acestuia. Pamantul de Bordeaux poate il are si Murfatlarul. De ce spun asta? O decriptare sumara imi da dreptate: bord d’eaux = la marginea apelor... (Si cate alte exemple de filozofii exista concentrate in cuvinte devenite aproape comune pentru vinuri). Avem nevoie ca - in clipele de ragaz - sa ne imbunatatim "aparatura" de detectie. Sa putem alege singuri ce platim. Calitatea sau tam-tam-ul? Vinurile oneste si nemediatizate abia asteapta sa fie descoperite. Dumneavoastra le veti aseza in vinoteca proprie si le veti creste pana cand veti hotari sa scoateti in lume, la lumina, niste vedete veritabile. Dar, pentru asta, este nevoie sa avem stiinta de a fixa noul si clasicul, curajul si traditia ca singura cale de a depasi conservatorismul si suficienta.

Mi se pare interesant sa cunoastem si lupta marilor producatori mondiali, povestile lor de succes ca izvor de invataminte pentru orice domeniu profesional. Poate anul acesta romanii se vor impaca cu vinul, reprimindu-l la masa in locul cuvenit, de unde, pe nedrept, a fost alungat de venetici frumos parfumati. O ocazie buna pentru a dovedi lumii ca Romania nu e numai "tara vinurilor", ci si a iubitorilor de vin. Mizez si pe faptul ca de vreo doua mii de ani vinul a fost pentru locuitorii acestui spatiu geografic si aliment, si medicament.

Sanatatea, curatenia, metafora, spiritul, erotismul sau orice altceva ce vom gasi impreuna in vin sa ne ajute sa construim un prezent decent. Trecutul frumos al celor ce vor veni dupa noi. Macar asa sa ne asiguram ca nici macar intr-o reclama proasta, nimeni nu va indrazni sa spuna ca pe timpul nostru s-au taiat viile din Romania.

Am regasit aceste randuri pe care le-am scris la sfarsitul anului 2002. Erau ganduri pentru anul urmator. Privind inapoi (fara manie), constat ca parte dintre dorinte s-au implinit. Chiar si existenta acestei rubrici in 2004 ma face sa cred ca suntem pe un drum bun. Reclama aceea cu Burebista care a inlocuit vinul cu berea a disparut, iar romanii au inceput sa respecte valoarea.
Sa se respecte.