Tarta rustica cu afine si vin

Cu fructe cu care intram usor-usor in toamna preparam o prajitura rustica menita sa bucure zilele ultimei luni de vara: o tarta cu afine si gelatina de vin.

De la bunici la nepoti adunam cu totii boabele negre, sangerand uneori, ale afinelor. Fructe stranii, abia mai mari de o gamalie de ac, pe care papilele gustative ale unora abia le simt, pe cand cei indragostiti deja de fructul acesta stiu cum sa-i adune pe cerul gurii savoarea intreaga.

Savoarea aceasta ma trimite cu gandul la una dintre marile bucurii ale zilelor de vara: tarta cu fructe a bunicii. Zmeura, capsune, mure, fructe de soc, afine si, intrati deja in toamna, struguri tamaiosi. Si nu sunt acestea toate fructele ce-si lasau obolul lor de dulceata in rustica prajitura a copilariei. Prajitura care cunoastea si o varianta numai pentru cei mari, caci luciul de sirop gelatinos care lega fructele intre ele era de asta data facut din vin.

TARTA. Taina aluatului o stia bunica. Si asta pentru ca il pregatea din zori, sa fie vreme pentru toate. Faina 300 g, margarina ori unt 200 g, zahar pudra 100 g, un ou, zahar vanilinat, sare si doua lingurite de apa rece. Aduna ingredientele, framanta totul si, pana sa cante cocosii, aluatul era deja pus la rece, "sa se odihneasca". Dupa cateva ceasuri, intram si noi in "joc". In vreme ce batrana aseza in formele de tarta patul de aluat dulce, noi alegeam boabe de fasole uscata. Le puneam in tava, deasupra, pentru ca aluatul sa-si pastreze forma frumoasa. Dupa "stagiul" potrivit in cuptor - pana ce marginile tartei incepeau sa treaca dinspre auriu spre brun - tavile erau scoase si, cu o lingura, dezghiocam din miezul de coca bobii de fasole, trecuti si ei prin incercarile focului.

JELEUL. Fructele, proaspete, spalate si zvantate, "inecate" in gelatina (jeleu), aveau sa ia curand locul acestora. Pentru gelatina de vin reteta e urmatoarea: doua cani de vin - in care se dizolva 200 g de zahar, doua cani de apa - unde se topesc 10 foi de gelatina, zeama unei jumatati de lamaie, pentru aroma - coaja rasa de lamaie ori de portocala. Cu aceasta ambrozie a zeilor, strecurata prin tifon, se acopereau bine fructele si tarta era lasata apoi cateva ceasuri la rece.