Testamentul artei moldovenesti

La Sucevita, hrana spirituala este pe primul loc. Restul vine de la Dumnezeu, prin rugaciunile pe care le inalta zilnic spre cer

Sa nu mergeti niciodata singuri in Bucovina! Nu veti avea cui sa impartasiti atatea impresii, atatea bucurii. Va veti simti stingheri printre atatea frumuseti. Va veti intreba cum a putut Dumnezeu sa faca atatea lucruri minunate si sa le inghesuie pe toate intr-un spatiu atat de mic. Dupa fiecare deal sta ascunsa cate o bijuterie arhitecturala ridicata de domnitori pentru ca oamenii sa se poata ruga lui Dumnezeu. Bucovina, cu tot ce are ea, este un spatiu al reculegerii, al sperantei. Si, cunoscand existenta atator minunatii, te intrebi unde sa te duci mai intai. La Putna? La Moldovita? La Chilia lui Daniil Sihastru? Sau poate la Sucevita? Iar daca timpul nu vrea sa fie ingaduitor, trebuie sa te limitezi.

Am ales Sucevita. Nu dintr-un motiv anume. Apoi mi-am dat seama ca nu am gresit, ca sufletul insetat de frumos, de liniste m-a condus catre manastirea inconjurata de ziduri si de dealuri.

PATRIMONIU. Cum primavara era inca timida la vremea vizitei mele, verdele crud al ierbii, frunzele abia mijite ale copacilor transformasera peisajul intr-unul de basm. Am trecut prima data poarta de lemn a manastirii intr-o sambata seara, la vremea vecerniei. Curtea rasuna de glasurile maicutelor care ii inchinau lui Hristos cantare de slava. Nu puteai sa mergi mai departe, te opreai in loc, voind sa auzi mai mult. Dar slujba s-a terminat, iar eu am intrat in biserica aflata in mijlocul curtii. Stralucirea picturilor contrasta cu raceala zidurilor. Zidita in ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, pe cheltuiala intregii familii de boieri Movila, manastirea Sucevita a fost la inceput o biserica modesta. Si aceasta virtute a modestiei s-a transmis peste secole. Calugaritele calca si acum cu grija pamantul din curtea manastirii. Au capul plecat ca intr-o continua rugaciune, o recunostinta vesnica pentru bucuria de a-l sluji pe Hristos dintr-un loc binecuvantat.

Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni

Maica Tatiana, ghidul manastirii, cu care am vorbit a doua zi dupa slujba, are intiparita pe chip aceasta modestie. Vorba ei este blajina, dar sobra. Nu are cuvinte si gesturi de prisos. M-a invitat in foisorul din curtea manastirii. Imi spune ca acolo se simte cel mai bine, acolo este locul unde merge de fiecare data ca sa se odihneasca dupa o zi continua de munca. "Imi place sa stau aici, mai ales primavara, in luna mai, cand infloresc toti copacii. Prin iarba sunt flori galbene. E foarte frumos aici la noi." Nu o pot contrazice. Chiar si acum, cand iarba noua a iesit timida din pamantul inca umed, peisajul este mirific. Manastirea Sucevita este aparata din toate partile de dealuri marete. A fost construita strategic in acest loc, pentru ca sulitele dusmanului sa nu poata tulbura orele de rugaciune ale maicutelor.

HRANA SPIRITULUI. Acum, la Sucevita, se roaga Domnului 60 de maicute. Maica Tatiana spune ca este o manastire mica, daca ar fi sa o comparam cu altele. "Dar oriunde exista rugaciune este Hristos." Fiecare dintre calugarite are indeletnicirea ei. Bucataria este poate cea mai putin importanta. Aici conteaza orele de rugaciune, hrana zilnica fiind necesara doar pentru mentinerea sanatatii. La fel ca si in celelalte manastiri, nici aici nu se gateste cu carne. Doar peste, din cand in cand, la sarbatori. Retete speciale? "Mancam si noi ce mananca si ceilalti. Nimic deosebit." Nu mai pun alte intrebari despre acest subiect pentru ca imi dau seama ca la Manastirea Sucevita toate se invart in jurul rugaciunii, al credintei. Chiar daca hrana nu este foarte importanta, maicile au grija ca oaspetii care vin in vizita sa fie bine tratati. Sunt invitati la masa de pranz de dupa slujba de duminica. Dar pranzul se ia in liniste, incepe si se termina cu multumiri aduse lui Dumnezeu pentru bucatele pe care le-a dat spre hranirea credinciosilor.

Din fiecare cuvant al Maicii Tatiana am invatat cate ceva. Fiecare vorba isi are rostul sau si niciodata nu trebuie sa vorbim mai mult decat trebuie. Ca trebuie sa avem grija ce mancam, dar ca mai important este ceea ce facem. Nu trebui sa uitam ca viata noastra este in mainile lui Dumnezeu si ca tot ceea ce facem poate sa ne ajute sau sa ne coste scump.

PICTURA

Pictura, realizata in fresca, a fost executata de doi pictori moldoveni, Ioan Zugravul si fratele sau Sofronie, si se pastreaza in forma originala. Programul iconografic al picturii interioare si exterioare respecta traditia constituita in prima jumatate a secolului al XVI-lea - epoca lui Petru Rares - dar introduce si teme noi.

CIRCUITUL VALORILOR UNIVERSALE

Pictura murala de la Sucevita este considerata de cercetatorul de arta francez Paul Henry "testamentul artei moldovenesi", incheie epoca de mari creatii, care a fost secolul al XVI-lea, ale carei monumente cu pictura exterioara de la Humor, Moldovita, Arbore si Sucevita constituie capodopere ale artei univerasale. Manastirea Sucevita poseda o colectie de obiecte de certa valoare artistica si culturala, expuse in actualul muzeu, fosta sala de consiliu a manastirii, situata pe latura de est a incintei.