Recent in Statele Unite a fost aprobat un test genetic ce permite identificarea riscului de recidive la pacientele suferinde de cancer al sanului. In cazul in care rezultatul este negativ, aceste paciente ar putea sa scape de calvarul chimioterapiei, care nu intotdeauna reprezinta cea mai buna solutie. Acest test este rezultatul mai multor ani de cercetare genetica vizand perfectionarea tratamentelor cancerului. El poate fi benefic pacientelor diagnosticate cu cancer in faze incipiente.

Recidive

Pentru a evalua riscurile de recidive, s-au studiat caracteristicile genetice ale tumorilor. Cu ajutorul unor metode speciale, a fost posibila identificarea anumitor gene implicate in sporirea pericolului de a provoca metastaze. Pacientele pot fi impartite in doua categorii: cu prognostic bun, cu prognostic rau. Primele ar putea fi crutate de tratamentul prin chimioterapie fara a le fi amenintata viata.

Cele din a doua categorie au si ele avantaje. Li se pot prescrie tratamente personalizate. Dupa ablatia chirurgicala si eventual radioterapie si hormonoterapie, grija cea mare o reprezinta stoparea aparitiei, in urmatorii cinci-zece ani, a recidivelor. Pentru a diminua acest risc, frecvent pacientelor li se recomanda chimioterapie. Se estimeaza ca aproximativ 70% dintre paciente nu ar avea nevoie de chimioterapie, deoarece nu le sunt afectati ganglionii axilari. Si totusi prea multe femei sunt inutil supuse acestei terapii severe, cu efecte secundare ce afecteaza calitatea vietii lor.

La ora actuala, prognosticul tumorii se bazeaza pe marimea, prezenta receptorilor hormonali si gradul histologic – indice sintetic bazat pe observarea microscopica – al acesteia, pe afectarea ganglionara si varsta pacientei, precizeaza profesorul doctor Jean-Yves Pierga, oncolog la Institutul "Curie".

Utilitatea acestui test este mai mare in stabilirea lipsei recidivelor decat in precizarea riscului in timp de recidive.

PROSTATA. O echipa de cercetatori din Baltimore ofera o speranta si barbatilor. Ei au pus la punct un test ce ofera posibilitatea de a izola o enzima specifica unei mutatii genetice proprie cancerului. Acest marker genetic apare inca din primele stadii ale bolii, fiind o metoda de precizare a diagnosticului in faze precoce.