ROMANIA CULINARA / Simon, judetul Brasov
Ca sa ajungi la Simon, in tinutul Branului, trebuie sa alegi drumul care trece pe langa Campulung Muscel. Si asta pentru ca este flancat, pe de o parte si de alta, de copaci seculari, iar cu fiecare minut care trece, peisajul devine mereu altul.
Iar atunci cand, dupa o colina, se ridica spre cer zidurile Mausoleului de la Mateiasu, in ultimele zvacniri ale soarelui muribund, poti sa fii sigur ca ceea ce ti se va intampla mai departe nu are cum sa te dezamageasca. Cu cat urci pe soseaua care serpuieste, de multe ori mult prea aproape de abisul ce se asterne la picioare, cu atat intunericul invaluie necrutator orizontul. Nici o lumina, nici un sunet.
Dar imediat ce treci pe dreapta de Cheile Gradistei, descoperi viata. Ai intrat in Simon. Daca pana nu demult Simon nu era decat o strada in Bran, astazi s-a transformat intr-o localitate in toata regula. Si nu orice fel de localitate. Un sat de oameni gospodari, un sat aruncat in valea dintre doua culmi muntoase: pe de o parte, Muntii Fagarasului, pe cealalta parte, Muntii Bucegi. Fiecare casa de aici are in felul ei ceva aparte, caci fiecare gospodar ofera un exemplu de ospitalitate romaneasca.
Am poposit la o pensiune al carei nume te duce cu gandul la Mihail Sadoveanu si la seri pline cu povesti. Dupa ce treci de un mic pod de lemn, pasesti in universul familiei Manea: casute cu unul sau doua etaje, leagane pentru copii, gratare cu foc ce mocneste plapand, bancute si jucarii pentru copii. "Sotului meu i-a placut dintotdeauna sa lucreze in lemn, asa ca tot ceea ce vedeti aici e facut de el", ne-a marturisit Nicoleta Manea (proprietara pensiunii). Iar pentru ca in nari mi s-a strecurat mirosul crud de lemn proaspat taiat si lacuit, gazda mea a continuat cu mandrie: "Chiar de curand a terminat sotul meu de sculptat mobilierul din sala de mese si toata lumea care a trecut pe la noi a spus ca este minunat".
Provocare inedita
Ideea de a construi o pensiune a venit de la sine. Acum sase ani, prietenii care au poposit la ei i-au provocat la o aventura inedita: "Ce-ar fi daca ati deschide o pensiune, au spus ei, ca prea se mananca bine la voi? De ce sa nu se bucure si altii de ciorbe si placinte preparate ca la mama acasa? Chiar am luat ideea in serios", a continuat Nicoleta Manea. "Si, ca sa fiu la inaltimea asteptarilor, am facut si o scoala de bucatari. Nu degeaba spune toata lumea din Simon ca nici o gospodina nu gateste mai bine decat mine." Nevoia a invatat-o sa gateasca. Imediat dupa ce s-a maritat a trebuit sa pregateasca mancare pentru sotul ei si, pentru ca era cam greu de multumit, a fost nevoita "sa se documenteze". Mandria a facut-o sa nu ceara ajutorul soacrei sau al mamei si acuma nu-i pare rau. Exersand, a reusit sa prepare mancaruri atat de gustoase, incat acum soacra ei este cea care ii cere retete si nu se sfieste s-o roage s-o ajute. "Cel mai important este sa plece oaspetii multumiti de la noi, astfel incat sa revina curand. Asa ca fac orice este necesar pentru a le veni pe plac. Imi amintesc, acum cativa ani, dupa un Revelion, o doamna mi-a cerut sa-i prepar un tort. Nu mai aveam nimic la indemana, cuptorul nu cocea, asa ca a trebuit sa improvizez. Am folosit un kilogram de biscuiti, cam o jumatate de litru de cafea ramasa de la micul dejun, unt si zahar. Le-am amestecat pe toate, le-am pus intr-o forma rotunda si asa am obtinut, la rece, un tort asemanator la gust cu salamul de biscuiti. L-am ornat cu frisca si astfel s-a nascut «Tortul Nicoleta». A fost un succes."Sarbatorile in tinutul zapezii
Placerea de a gati a ramas in familie. Sotul ei este acum expertul pastramei de berbecut, al pastravului la gratar (pescuit primavara si vara din pastravaria din curte) sau al cascavelei. De fapt, fiecare familie din Bran pastreaza secretele acestor preparate traditionale din zona Branului.Citește pe Antena3.ro
| ||
Gulas de vitel |
|
Cascavea |
|
Traditia Branului |
|
Pastrama de berbec |
| ||
Tochitura |