Tratatul excitantelor moderne

Subiect inepuizabil, asupra caruia putem reveni dupa plac, gastronomia - sau arta de a gati - face parte, asa cum cred multi esteticieni, din seria generala a artelor. Paradoxal, poate, in aceasta familie culta, gastronomia se intalneste cu literatura. Spiritul de creativitate, autenticitatea, le caracterizeaza si le dau ambelor o amprenta speciala. Incontestabil, insa, bucataria e legata de societate, fiind un indicator al clasei sociale (cea burgheza difera de cea populara); ea reprezinta un factor de apropiere sau de indepartare a oamenilor care nu au aceleasi referinte culinare. Astfel, o simpla discutie legata de mancare poate determina trasaturile unui om.

Creatorul "Comediei Umane", Honore de Balzac, celebru pentru descrierile meselor pe care le serveau personajele sale, dar si pentru propria bulimie, ne-a lasat un surprinzator eseu, "Tratatul excitantelor moderne", scris in 1838 si in care defineste cinci substante "mortale" pentru om: alcoolul, zaharul, ceaiul, cafeaua si tutunul. Dupa Balzac, ele saracesc fiinta de o parte din energie si ameninta societatea moderna.

Cele cinci "naturi excesive" au, in viziunea romancierului francez, ca rezultante: setea, transpiratia, pierderea mucozitatii si a facultatilor regenerative. "Omul, scrie Balzac, are o singura forta vitala: ea este repartizata egal intre circulatia sanguina, mucoase si sistemul nervos. A absorbi pe una in profitul alteia inseamna a cauza moartea organismului in proportie de 30%." Eseul vrea, de fapt, sa demonstreze ca, in secolul al XIX-lea - secolul marilor progrese stiintifice - omul era o adevarata masina alimentata cu stimulente nervoase. Pigmentata cu anecdote, disertatia balzaciana castiga in savoare, la lectura capatand valentele unei reale degustari.

MAISON DE PASSY. Pe Balzac, Gerard de Nerval il vedea astfel, in 1850, cand l-a vizitat in casa lui de la Passy. «Deschizandu-se usa, un parfum de fructe umplea narile vizitatorului. Imbracat cu halatul sau de camera, Balzac te intampina cu un suras rabelaisian. Intai de toate, iti prezenta colectia de pere proaspete din soiul Saint-Germain. Era incantat sa ti le descrie, laudandu-le calitatile si pretul, foarte piperat. Eu cred ca nici un gradinar olandez nu si-ar fi adorat mai mult lalelele, asa cum iubea Balzac aceste fructe, perele…"

INGREDIENT TEMPERA

"Natura moarta" de Paul Ligeois, secolul al XVII-lea In perioada Renasterii, de la curtea lui FranIois I pana la cea a lui Ludovic al XIV-lea, abunda sarbatorile galante si comedia bufa. Scolile de pictura - flamanda, italiana, olandeza si franceza - etaleaza, in epoca, panze extravagante cu tema gastronomica: vanzatoare de fructe, scene de bucatarie, naturi moarte, care se lafaie pe panzeturi fastuoase ori in compania vaselor de argint… Este o defilare de fructe coapte, de legume exuberante, de feluri de mancare pregatite pentru banchet, care trimite la descrierile din "Gargantua si Pantagruel". Acum pare ca e timpul misterelor din padure, timpul pentru etalarea vanatului, pentru contemplarea fructelor si florilor. Ele ilustreaza caducitatea vietii si ii indeamna pe oameni sa se bucure de ea, din plin. Pictorul Paul Ligeois a trait in secolul al XVII-lea si a lasat muzeelor Frantei mai multe panze cu subiect gastronomic. Una dintre ele, pe care v-o prezentam, ilustreaza un adevarat corn al abundentei din care se revarsa mere, pere, prune, smochine si ciuperci, invaluite in frunze verzi, generoase…