Un „han de familie" vechi de sute de ani!

O legendă locală spune că, intr-o călătorie pe care a intreprins-o in oraşul Radbruch (astăzi situat in Germania), impărăteasa Maria Theresa (1717-1780) ar fi poposit la Sattledt. Ar fi tras atunci la „Hoftaverne Wirt im Holz" (un han şi un birt construite din lemn), unde s-au amenajat pentru impărăteasă o cameră de culcare şi… o capelă (asta pentru că, la vremea aceea, biserica monumentală din Sattledt - construită in anul 1157 - tocmai se renova).

O legendă locală spune că, intr-o călătorie pe care a intreprins-o in oraşul Radbruch (astăzi situat in Germania), impărăteasa Maria Theresa (1717-1780) ar fi poposit la Sattledt. Ar fi tras atunci la „Hoftaverne Wirt im Holz" (un han şi un birt construite din lemn), unde s-au amenajat pentru impărăteasă o cameră de culcare şi… o capelă (asta pentru că, la vremea aceea, biserica monumentală din Sattledt - construită in anul 1157 - tocmai se renova). In 1957, această parte a clădirii in care s-a aflat capela s-a restaurat şi i s-a conferit rolul pe care l-a avut la trecerea impărătesei (cu toate că apropierea dintre un han şi un lăcaş de cult este neobişnuită).

Hanul acela din legendă există şi astăzi. Se numeşte „Voralpenbraü" şi este, de peste 300 de ani, „afacerea de familie" a Herber-ilor. Cu Josef Herber, „capul familiei", am stat şi noi „de poveşti", intr-o seară de toamnă.

Călătorie in trecut

Dacă ar fi să căutăm inceputurile hanului din Sattledt, ar trebui să ne ducem mai departe in istorie, cam prin al patrulea veac de existenţă a… Sfăntului imperiu roman de neam german. Şi asta pentru că la ultima restaurare a edificiului au fost desco-perite fragmente de zid care se presupune că datează din anul 1345. Totuşi, din documente ştim cu precizie că hanul exista la 1585, cănd este citat ca fiind unul dintre principalele edificii situate in centrul localităţii. |ntr-un alt document, mai vechi cu 15 ani, se vorbea despre existenţa in Sattledt a unei „Tafehrn am Holz" (tavernă de lemn), fără a se specifica insă locaţia şi proprietarul. Putem doar presupune că este vorba despre aceeaşi.

Citește pe Antena3.ro

Anamaria Prodan, în lacrimi după moartea nașului ei, Silviu Prigoană: „Trebuia să ne întâlnim sâmbătă, la masă”

Birtul lui Herber

Hanul a fost preluat de familia lui Josef Herber pe la inceputul secolului al XVIII-lea. |n 1956, proprietar era Berta Herber, care a inceput ample acţiuni de modernizare şi restaurare, care au durat pănă in 1962. Josef a preluat afacerea in 1985 şi una dintre preocupările sale a fost aceea de a readuce, pe lăngă activitatea de restauraţie, şi o altă ocupaţie specifică in trecut: producerea berii.

Braseria

Micile braserii „de familie" au existat timp de sute de ani aici. Berea nefiltrată era pe gustul localnicilor şi se potrivea de minune cu specialităţile culinare din Prealpi. O dată cu extinderea producţiei marilor fabrici insă, multe dintre aceste braserii locale au dat faliment. Ambiţia lui Josef a fost de a-şi „crea" propria bere, cu un gust desăvărşit, care să fie „marca Herber". A urmat chiar nişte cursuri de specializare in acest sens, pentru că şi-a dorit să poată urmări el insuşi procesul de fabricaţie. A achiziţionat o instalaţie performantă, a conceput reţeta (cu sprijinul unui specialist in domeniu) şi s-a asigurat că are un furnizor bun pentru materia primă. Berea nefiltrată a „casei Herber" a prins uşor, uşor teren, astfel incăt astăzi localnicii şi turiştii au mai multe argumente pentru „a lua incă o masă la birtul lui Herber" (cum sună deviza lor): aura legendei, măncarea gustoasă, berea proaspătă şi serviciile excelente, care te fac să uiţi că nu te afli, pănă la urmă, decăt intr-un sat mai mare, unde ajungi să te odihneşti după goana pe autostradă.

Despre Sattledt

Pentru călătorul grăbit prin Europa, Sattledt nu este decăt un posibil popas de odihnă pe autostrada care străbate Austria de la est la vest. Situată la aproximativ 100 de kilometri de Salzburg, aşezarea are liniştea şi farmecul multor altor localităţi mici din ţinutul Wels: străzi drepte, case ferchezuite, cu flori in ferestre şi largi pajişti cu iarbă parcă mereu abia tunsă; din loc in loc străjuieşte căte un arbore fructifer, incărcat de roade (pănă la care nimeni nu face cărare, de pare că fructele sunt o ofrandă adusă păsărilor cerului). Deşi are cu puţin peste 2.200 de locuitori, Sattledt are statut de oraş incă din anul 1939. Istoria lui este insă cu mult mai veche, iar cel mai „bătrăn" dintre edificiile oraşului a implinit deja 850 de ani. Catedrala din Sattledt, străjuită de arbori inalţi, este o construcţie sobră, monumentală. De aici se organizează pelerinaje la două celebre mănăstiri benedictine situate in apropiere: Kremsmünster (fondată in anul 777) şi Lambach (fondată in 1056).

Provocări gastronomice

Specifice pentru bucătăria Restaurantului „Voralpenbraü" sunt preparatele pe bază de carne, mai ales de viţel şi vită, dat fiind şi faptul că este situat in Prealpi, zonă unde se află şi multe ferme de creştere a animalelor. Unele dintre aceste preparate au chiar in titulatură cuvăntul „Voralpen", care face trimitere atăt la inălţimile din apropiere, căt şi la numele restaurantului. Am reţinut dintre zecile de feluri de măncare un delicios steak de viţel, pregătit in manieră regională, cu „cartofi in papiote" şi legume proaspete de grădină. De asemenea, „Voralpengrillteller", un platou tradiţional de preparate la grătar: cele mai bune bucăţi de carne de vită, porc şi curcan, servite cu cartofi la cuptor, presăraţi cu unt frecat cu pătrunjel verde tocat şi cu garnitură de legume. Nu lipsesc nici feluri de măncare mai pitoreşti, precum „escalopul brigantului" (escalop de viţel, cu jambon şi ciuperci in sos, acoperit cu o felie de caşcaval şi dat la cuptor, servit impreună cu cartofi fierţi şi apoi copţi). La bere insă, cel mai bine merge tot un weisswurst (cărnat alb), cu brezel (covrig tradiţional) crocant!