Un desert cu unt pentru masa de sfărşit de an

Cu două mii de ani in urmă, pe aproape intreg intinsul Europei de astăzi, in preajma solstiţiului de iarnă se celebra trecerea spre un an nou.

Cu două mii de ani in urmă, pe aproape intreg intinsul Europei de astăzi, in preajma solstiţiului de iarnă se celebra trecerea spre un an nou. Obiceiul cel mai des intălnit era acela de a se pune in sobă un buştean, care e ideal să ardă mocnit timp de 12 zile, simbolizănd cele 12 luni ale anului. De obicei, se alege un trunchi de pom fructifer, pentru a garanta o recoltă bogată in anul care urmează.

După apariţia creştinismului, obiceiul a fost preluat in mai toate ţările, mai ales că sărbătoarea Crăciunului s-a suprapus peste sărbătoarea mai veche a solstiţiului de iarnă. Atunci cănd se aprinde buşteanul (in epoca creştină acest lucru se intămplă in seara de Ajun), in unele ţări acesta este binecuvăntat cu o rămurică de dafin (sau de salcie sau o crenguţă de pom fructifer inflorit), care s-a păstrat in casă de la Bunavestire. In alte ţări, buşteanul se stropeşte cu vin, pentru ca astfel stăpănul acelei case să se bucure de o recoltă bogată şi de belşug in familie in anul care vine. Ca o reminiscenţă a unor credinţe mai vechi, există şi obiceiul ca să se arunce in focul in care arde buşteanul o mănă de sare, pentru ca toţi ai casei să fie apăraţi de vrăjitorii.

Buturuga dulce

Pornind de la aceste tradiţii cu rădăcină precreştină şi perpetuate in creştinism, in secolul al XX-lea a fost creat, special pentru mesele de sfărşit de an - de Crăciun şi de Revelion - un desert special care se numeşte chiar "buştean" sau "buturugă de Crăciun".

Nu se cunoaşte exact data apariţiei desertului. Unii evocă numele unui maestru patiser care lucra la Paris in 1945, dar se crede că reţeta e mult mai veche şi că acesta doar a fixat-o. Ea cere ca buşteanul de Crăciun să fie realizat pe bază de unt. Aromele principale sunt: vanilie, pralină, cafea, lichior de portocale. Glasat sau nu, buşteanul de Crăciun se decorează, obligatoriu, cu simboluri cum ar fi Moş Crăciun, spiriduşi, ciupercuţe, topoare, ferăstraie etc., toate făcute din zahăr sau din ciocolată.

Citește pe Antena3.ro

Michelangelo a pictat o femeie bolnavă de cancer în Capela Sixtină. Experţii lansează o nouă teorie revoluţionară

Buşteanul de Crăciun

Ingrediente: pentru blat: 100 g zahăr, 100 g făină, 5 ouă, un pachet de zahăr vanilinat; pentru cremă: 100 g zahăr cubic, o jumătate de ceaşcă de cafea (lichidă), 3 gălbenuşuri, 250 g unt, 100 g ciocolată neagră (minimum 70% cacao), 2 ml extract de cafea.

Preparare: Desertul face parte din categoria patiseriilor dificil de realizat, avănd nevoie de aproape două ore de lucru. Pentru blat, amestecăm 4 gălbenuşuri cu zahărul şi vanilia. Cănd amestecul devine cremos, adăugăm un ou şi omogenizăm din nou căteva minute. Adăugăm, puţin căte puţin, făina, apoi albuşurile bătute spumă. Punem o hărtie unsă cu unt intr-o o tavă pătrată şi intindem, pe ea, aluatul, nivelăndu-l. Dăm aluatul la cuptor 6-7 minute la temperatura de 200˚C. Scoatem apoi blatul, il intoarcem pe o suprafaţă rece, cu tot cu hărtie, şi il acoperim cu un prosop. Pentru cremă, topim, mai intăi, zahărul la foc mic, pănă obţinem un sirop subţire. Vărsăm siropul cald peste gălbenuşuri, amestecănd incontinuu, pănă cănd se răceşte compoziţia. Adăugăm untul intărit şi amestecăm in continuare pănă obţinem o cremă omogenă. Impărţim apoi preparatul in două: o parte o aromatizăm cu cafea, pe cealaltă, cu ciocolată topită in puţină apă. Acum putem monta "buşteanul de Crăciun". Scoatem hărtia de deasupra blatului, tartinăm cu cremă de cafea, după care rulăm blatul in lungul său. Invelim, in sfărşit, blatul cu cremă de ciocolată, imitănd cu ajutorul furculiţei scoarţa unui copac. Decorăm, in continuare, buşteanul, după inspiraţie, cu ciupercuţe, oameni de zăpadă, frunze etc., realizate din pastă de zahăr sau pastă de migdale şi pictate cu coloranţi alimentari. Preparatul se păstrează la rece.Â

1)Se pun la cald ingredientele necesare: zahăr, făină, ouă, un pachet de zahăr vanilinat, unt, ciocolată neagră şi se pregăteşte o jumătate de cană de cafea.

2)Se bat gălbenuşurile cu zahărul şi vanilia pănă cănd obţinem o compoziţie cu un conţinut cremos şi aromat.

3)Se adaugă făina cernută, lingură după lingură, amestecănd cu telul pentru a nu se face cocoloaşe.

4)Albuşurile se bat spumă cu un praf de sare pănă cănd se intăresc şi apoi se incorporează, amestecănd uşor cu telul, ca să nu se lase compoziţia.

5)Se toarnă crema astfel obţinută intr-o tavă pătrată, tapetată cu hărtie unsă cu unt sau cu hărtie pergament. Se dă la cuptor, iar cănd este gata se scoate cu tot cu hărtie şi se lasă blatul la răcit.

6)Se scoate hărtie de deasupra blatului, se tartinează cu cremă (după plac), se rulează blatul pe lung şi apoi se ornează cu cremă de unt şi cu glazură de ciocolată, imitănd cu furculiţa scoarţa unui copac. Se ornează după dorinţă, cu fel de fel de elemente decorative care sugerează pădurea.