Un moş, o babă...

De câteva primăveri, în centrului oraşului Gura Humorului, a doua zi de Paşte este... "mare concurs mare!". Se strâng humorencele şi megieşele lor de prin satele din jur ca să se fălească, fiecare, cu bucatele pregătite pentru coşul de Paşte. S-a nimerit să fim şi noi pe acolo, anul acesta, în lunea Paştelui, şi să ne minunăm de boiul cel mândru şi de portul frumos al femeilor (şi-al bărbaţilor) de prin partea locului, degustând, la rând, din cozonaci şi păscuţe, din drobul de miel ori de mânzat, din răciturile de cocoş, din cârnaţii cei roşii de atâta boia, din hreanul cu sfeclă roşie ori din alte şi alte bucate savuroase cum numai în Bucovina cea dăruită mai poţi afla. Ziceam că am gustat din toate, dar asta numai după ce preotul a sfinţit coşurile pascale şi toţi participanţii la concurs şi-au auzit numele strigat şi au primit distincţiile meritate.

DIN CETATE ÎN MUZEU
Cum concursul a avut ca principal organizator şi în acest an Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina, am ţinut ca după încheierea lui, mulţumind pentru bucate humorenilor, să intrăm să vizităm fascinanta expoziţie având ca temă tradiţiile bucovinene. Împreună cu directorul muzeului, dna Elvira Romaniuc, am parcurs încă o dată sălile, urmând roată, dinspre Sfântul Andrei până la Sfântul Dumitru. Chiar în inima muzeului am ajuns dinaintea scenelor referitoare la Postul Paştelui şi la Paşte.

"Iată, aici e «scofârlăul», făcut dintr-o anomalie a bradului. În el, se spălau vasele în «luna cea curată». De regulă, existau două rânduri de veselă de ceramică şi de lemn - unul se păstra numai pentru post. Peste an, erau spălate şi puse cu fundul în sus, în pod, ca să nu râncezească", ne-a lămurit dna Elvira Romaniuc, în spaţiul dedicat Postului. Cât despre Paşte... "Sunt unele comunităţi în care oamenii merg la Înviere împreună cu coşul pascal.

Ei rămân la slujbă până dimineaţa, când se aşază concentric şi aşteaptă să se sfinţească apa, se face agheasmă cu care se sfinţesc şi alimentele din coş."

Dusul coşului cu alimente la sfinţit e vechi. "Unele produse care se regăsesc în coş sunt de influenţă catolică şi austriacă. Pentru că avem mielul de aluat, care nu se regăseşte în lumea ortodoxă ca reprezentare. Pe urmă, e «baba», care ia forma de budincă din spaţiul austriac. La noi, este o pâine sacră, de formă tronconică. Eu am fost întotdeauna fascinată de forma aceasta de cozonac, tronconică. Cel mare se numeşte «babă», iar celui mai mic i se zice «moş».

Dar de ce acela mic e moş şi cel mare e babă? Ziceam eu că e o dovadă de cine conduce în Bucovina... Dar o femeie din Gura Humorului, care a murit la 103 ani, mi-a dat dezlegarea: la început, nu aveau nume speciale, dar un cozonac creştea şi altul nu creştea: cel feminin este cel care creşte, rodeşte, cel masculin e cel care nu creşte."

Pască din Bucovina
Se frământă un aluat de cozonac cu: 600 g făină de calitate, drojdie, 8 gălbenuşuri, 4 albuşuri bătute spumă, 300 g smântână, 200 g zahăr, puţin lapte călduţ, sare. Aluatul se frământă circa 40 de minute, punând câte puţin ulei. Se pune la dospit. După ce a crescut, se unge masa cu ulei şi modelăm: o foaie rotundă, subţire (1 cm grosime), puţin mai mare decât circumferinţa tăvii. (De preferat este o tavă rotundă care se desface, specială pentru blaturi de tort.) Tava se unge bine cu ulei. Se pune foaia în tavă, iar marginile foii se ridică, pe pereţi tăvii. Se toarnă imediat brânza (800 g), dinainte pregătită. Se modelează apoi din aluat patru corzi (în formă de sul), foarte lungi (de 80 cm fiecare), de grosimea unui deget. Se împletesc în patru, iar împletitura obţinută se aşază peste brânză, de jur-împrejurul tăvii, în formă de cerc. Brânza rămasă descoperită se acoperă cu un gălbenuş crud, frecat cu vanilie. Se modelează două corzi mai scurte, care se împletesc în două, apoi se aplică, în formă de cruce, peste brânza descoperită, prinzându-se bine de celălalt aluat. Se unge apoi pe deasupra cu un ou bătut cu zahăr, apoi se dă la cuptor pentru 50-60 minute, până se rumeneşte. Când o scoatem din cuptor, o ungem cu ceai foarte dulce, apoi o acoperim (în tavă) cu hârtie şi multe prosoape groase. Pentru umplutura de brânză se folosesc 800 g brânză de vaci, bine scursă, dată prin maşină. Se amestecă cu cele 4 albuşuri rămase de la aluat şi încă 3 albuşuri, cu 200 g smântână, 100 g unt topit, 2-3 linguri de griş, stafide opărite, puţină scorţişoară, două vanilii.

Drob de miel
Se pun la baiţ măruntaiele de la un miel: ficat, plămâni, rinichi, inimă (se pot folosi şi măruntaie de mânzat, aproximativ 1.200 g). După ce au stat la baiţ patru-cinci ore, se spală bine şi se pun la fiert cu foi de dafin, cuişoare şi boabe de muştar. Când sunt fierte, se dau la răcit, după ce au fost scoase din apă. Se dau prin maşina de carne şi se adaugă:
300 g smântână, două linguri de pesmet, ceapă călită în ulei, sare, piper, verdeaţă, 4 ouă întregi. Se amestecă foarte bine compoziţia, cu mâna. Când compoziţia este bine legată, se aşază prapurul de la miel peste o tavă îngustă (tavă de cozonac) şi se toarnă compoziţia peste prapur, "înfăşând-o" apoi pe deasupra (forma unui cozonac). În interiorul compoziţiei se pot pune două ouă fierte, un fir de cabanos, pentru a da aspect, atunci când se taie. Se dă totul la cuptor, pentru 30-40 de minute, până se rumeneşte. Se lasă să se răcească foarte bine, apoi se scoate din tavă (a doua zi) şi se taie felii. Dacă nu aveţi prapur, se toarnă compoziţia peste o folie de aluminiu, se bat două ouă şi se toarnă pe deasupra, fără să mai "înfăşăm" folia (se coace descoperit), apoi se procedează la fel, după reţetă.

● Reţete culese de la prof. Paraschiva Cardasim, din Gura Humorului