Valoarea unui sos picant

Cu o săptămână în urmă, o prietenă de-a mea m-a sunat şi m-a invitat la ea. Insista şi, cum eu o ştiam o fire destul de retrasă, am intrat la idei şi m-am dus. Am ajuns devreme, aşa cum m-a rugat. Încă de la uşă, am constatat că nu se simte prea bine şi că mergea greoi. Nu i-am zis nimic şi am intrat amândouă în bucătărie. Imediat mi-a turnat o ceaşcă de cafea şi a început a mă întreba de una, de alta. Am ajuns la momentul în care a trebuit să-mi spună ce-i cu paloarea obrajilor ei, ce-i cu mersul greoi, ce-i cu frigiderul gol - văzusem văzduhul din el când a deschis ca să ia lapte pentru cafea.
-Vremuri proaste. Beteşuguri, cheltuieli mari, bani puţini, bătrâneţe. Vremuri proaste. Oameni nesimţiţi, oameni proşti, oameni hoţi, oameni răi. Vremuri proaste..., mi-a răspuns cu o voce calmă, lipsită de vlagă, trădând o deznădejde nemărginită.

Nu dorea să-mi spună mai mult. Mă gândeam că încă nu era pregătită, că nu o lăsa mândria, că nu dorea să fie compătimită, că nu dorea să mă întristeze şi pe mine că... Ideea era că nici eu nu doream să o sâcâi. Atunci când avea să fie în stare să povestească o va face, fără prea multe încurajări.

După ce am terminat de vorbit, mi-a spus că, de fapt, dorea să merg cu ea la cumpărături. A motivat spunându-mi că merge greu şi că încă nu poate manevra căruciorul de piaţă. Normal că am acceptat şi s-a dus să se îmbrace.
Cât timp a lipsit din cameră, am observat că-şi aranjase altfel mobila, că biroul somptuos, din mahon negru, al bunicului ei, a dispărut. Nu-mi venea să cred. În altă cameră nu putea fi mutat pentru că ocupa prea mult spaţiu deci... N-am avut timp să mă dezmeticesc. Prietena mea a intrat în cameră a luat două sacoşe, eu am înhăţat căruciorul de piaţă şi ne-am înghesuit să ieşim pe uşă, de parcă ne alunga cineva. Până la uşa scării n-a scos o vorbă. De cum am ajuns pe alee, mi-a zis:
-Bine c-am ieşit din casă! Mi-era dor de puţină mişcare.

Am ajuns repede la piaţă, dacă ţinem cont că am mers pe jos şi ne-am oprit de trei ori ca să ne uităm la nişte vitrine, pretext pentru a se mai odihni. La piaţă, era complet schimbată la faţă şi parcă o bucurie ascunsă i se citea în ochi. A uitat de durerea de la picior şi a pornit printre tarabe cu o plăcere nespusă. Am urmat-o şi m-am lăsat pradă bucuriei ei. Întreba preţurile la tot ce era de vânzare. Când mă pregătisem să o întreb ce avea de gând să cumpere, mi-a zis că vrea să prepare un sos picant englezesc. Are ea o reţetă, de la o prietenă de-a ei, pe care o mai preparase de câteva ori şi, de fiecare dată o îmbunătăţise. I se părea că, acum, după atâţia ani, reţeta era perfectă.

Ne-am dus tocmai în capătul celălalt al pieţii, unde văzuse ea gogoşari mari şi ardei graşi, în timpul rondului. Am mai cumpărat roşii, ţelină şi tot ce avea nevoie pentru minunatul ei sos englezesc. Mi-a zis că ar vrea să merg cu ea şi vinerea viitoare, pentru că s-a gândit să pună la congelator nişte fasole verde, conopidă şi alte legume ce se pot păstra congelate. Am mai zăbovit un timp, pe la magazinaşele cu obiecte ieftine de îmbrăcăminte, fără să cumpere nimic şi ne-am întors acasă cu tramvaiul la insistenţele mele. Am ajuns acasă şi am rugat-o să se odihnească puţin. I-am promis că o voi ajuta la prepararea sosului, ba chiar am şantajat-o, în glumă, spunându-i că o ajut dacă-mi dă şi mie reţeta perfectă, pentru că pe cealaltă mai veche o aveam. A zâmbit şi mi-a promis că mi-o dă. Am stat timp de un telejurnal, apoi ne-am apucat de treabă. Treptat, treptat în timp ce tăia legumele, mi-a spus că a fost bolnavă, că nu a vrut să apeleze la nimeni pentru ajutor, că nici nu se gândeşte ca cineva din familie sau dintre prieteni să-şi facă griji pentru ea.

M-a enervat. I-am zis vre-o două vorbe, ca să mă ţină minte! Ne lega o prietenie de o viaţă şi ea-mi umbla cu tot felul de ocolişuri şi vorbe aiurea. Săpuneala mea a adus-o pe vechiul făgaş. Parcă i s-ar fi luat o piatră de pe inimă. Cu vorbe repezite şi lacrimi reţinute cu greu mi-a povestit prin ce trecuse. Cum a fost nevoită să vândă biroul şi jilţul bunicului ei pentru a face rost de bani pentru operaţia de la picior. Cum fusese la bancă pentru un împrumut şi au refuzat-o. Cum era distrusă pentru că n-avea la cine să apeleze. Noroc cu biroul! Acel birou o mai salvase odată de la moarte, în timpul cutremurului din 1977. Peretele se înclinase şi se proptise în uriaşul birou salvând-o de la moarte. Acum, împrumutase bani de la cineva şi dăduse în gaj, uriaşul birou.

Îl dăduse în gaj! Pentru 3.000 de lei! Parcă m-a lovit cu ceva în cap. Nu-mi venea să cred. Cine putea să facă asta, pentru o sumă atât de mică? Cu ce gând? L-a costat 200 de lei numai mutatul biroului! Oare era convins că ea nu va mai trăi să-i restituie banii? Ce avea la picior?

Am luat-o iar la rost. Am aflat că a avut o problemă la şoldul stâng şi a trebuit să se opereze. Nu avea atâţia bani. Nu-i găseşte o vină celui care o împrumutase contra biroului. Că doctorul i-a zis că, spre oftica celui care s-a bucurat să-i ia biroul, ea se va face bine şi îi va restitui banii, dacă-i va urma sfaturile. şi, că ea va face tot ce-i stă în putinţă, dacă o ajut şi eu.

Doamne! Cred că are ceva cu mine! Cum de se îndoieşte de ajutorul meu?
-Şi de ce nu m-ai chemat până acum? M-ai chemat doar pentru a face un sos picant!?, m-am răţoit la ea.
-Da. Pentru mine are o mare valoare. E nepreţuit! Dacă-mi reuşeşte, înseamnă că am renăscut, m-am făcut bine şi, dacă fac economie, am să-mi iau biroul înapoi!    

● Ce cumperi de la piaţă:
2 kg gogoşari roşii x 3,00 lei/kg = 6,00 lei
1 kg ardei graşi roşii x 4,50 lei = 4,50 lei
5 kg roşii x 4,00 lei = 20,00 lei
1buc ţelină x 2,50 lei = 2,50 lei
 500 g ceapă x 2,00 lei/kg = 1,00 lei
 200 g (un pahar) iaurt x 2,00 lei = 2,00 lei
1 kg zahăr x 3,70 lei = 3,70 lei

Reţete:
Sos englezesc picant
● Ingrediente: 20 buc. gogoşari, 5 buc. ardei graşi mari roşii, 5 kg. roşii, 1 ţelină mare, 2 cepe mari, 200 gr. zahăr, 200 ml. oţet, 200 ml ulei, 3 linguriţe piper măcinat, 8 linguriţe sare grunjoasă.
● Preparare: Tai toate zarzavaturile şi le pui la fiert, în trei vase, până se decojesc: gogoşarii cu ardeii graşi, separat fierbi roşiile şi ţelina cu cepele. Le laşi la răcit, apoi le dai prin maşina de suc de roşii până se obţine toată pulpa zarzavaturilor. Pune totul într-o oală la fiert, adaugă zahărul, oţetul, uleiul, piperul şi sarea. Laşi la fiert după dorinţă (mai subţire sau mai gros). Drege de sare şi piper, după gust. Pune sosul fierbinte în sticle mici. Lasă sticlele la răcit, până a doua zi, acoperite cu o pătură (la cuib).

Chec rapid cu iaurt
● Ingrediente: 1 pahar iaurt, 1 pahar zahăr, 3 pahare făină, 3 ouă, 4 plicuri zahăr vanilinat, 1 pliculeţ praf de copt, ľ pahar ulei, 3 linguri stafide, 1 linguriţă sare.
● Preparare: Încinge cuptorul. Unge cu ulei şi tapetează două tăvi de chec. Stinge praful de copt cu o linguriţă de oţet. Mixează la viteză mică toate ingredientele şi toarnă compoziţia în tăvi, până la jumătate din înălţime. Dă la cuptor, la foc potrivit, pentru aproape o oră. Încearcă dacă e bine copt cu o scobitoare. Nu deschide cuptorul primele 15 minute.

● Ce foloseşti din cămară:
3 ouă, făină, zahăr vanilinat, praf de copt,ulei, sare, stafide, sare, piper.