Deşi inceputurile comunităţii poloneze din Romănia datează de la sfărşitul secolului al XVIII-lea, primele dovezi ale prezenţei lor in spaţiul romănesc sunt din secolul al XIII-lea. Multe biserici din Transilvania (Bistriţa, Sic sau Unguraş) au fost ridicate de către meşterii pietrari polonezi, recunoscuţi pentru priceperea lor. De asemenea, căţiva domnitori moldoveni şi-au ales soţiile din răndul nobilimii poloneze (Alexandru cel Bun s-a căsătorit cu Ryngalla, sora ducelui Lituaniei, iar Iliaş cu Maria Holszanka). Polonezii şi-au intemeiat aşezări in nordul Moldovei, mai ales in judeţul Suceava, comunitatea numărănd astăzi 3.559 de polonezi.
Bucătăria tradiţională poloneză caracterizează cel mai bine acest popor vesel şi gurmand. Preparatele sunt savuroase şi consistente. Pe lăngă bigos (o tocăniţă din varză murată, carne şi legume), oaspeţii sunt ademeniţi cu pierogi (găluşti umplute cu ciuperci, carne, brănză şi fructe) sau golabki (un preparat foarte asemănător sărmăluţelor cu carne romăneşti).
"Dacă polonezii ar face sistematic ceea ce fac spontan, ar fi perfecţi"
Marian Hemar - poet, scriitor şi compozitor polonez
Bigos
Ingrediente: 1,5 kg varză murată, 200 g costiţă, 3 cepe mari, 1,5 kg carne (vită, porc, muşchi, pasăre, vănat), 200 g cărnaţi şi şuncă, 100 g prune uscate, 50 g untură; zeama in care s-a prăjit carnea: 4 frunze de dafin, 10 boabe de piper şi ienibahar, două linguri de chimen. Facultativ: două linguri de bulion, piper măcinat, sare, un pahar de vin roşu.
Preparare: Se toacă varza murată şi se fierbe. Se căleşte ceapa in untură, se adaugă carnea de vită tăiată şi un strop de apă. Cănd e pe jumătate fiartă, se adaugă carnea de porc, cea de pasăre, se fierbe şi se pun costiţa, muşchiul, prunele inmuiate, scurse bine şi tăiate. Hribii uscaţi şi inmuiaţi peste noapte, fierţi şi tăiaţi, cărnatul şi şunca tăiate bucăţi sunt amestecate cu bulionul. Toate ingredientele se amestecă, se condimentează după gust, se fierb la foc potrivit cam două ore, amestecănd incontinuu. Bigosul se prepară cu căteva zile inainte. In fiecare zi se infierbăntă. Inainte de a fi consumat se infierbăntă bine şi se adaugă vinul. Cu căt este mai infierbăntat de mai multe ori cu atăt devine mai gustos.