Vinul si televiziunea

Nu este adevarat ca romanii ar consuma putin vin imbuteliat datorita unui pret foarte mare. Bauturi carbogazoase - mult mai scumpe daca ne gandim la amestecul de apa, coloranti, indulcitori - curg rauri prin gospodariile romanesti, desemnandu-ne campioni europeni.

Dar, spre deosebire de vin, consumul acestora este trendy si cool.
Cum se face ca intr-o tara pozitionata printre primele zece puteri viticole din lume, consumul vinului este primitiv si firav, iar cel de carbogazoase exploziv?

Raspunsul il aflam in diferenta capacitatii de promovare a imaginii. Si, cum in ultimii ani sursele clasice de (in)formare - scoala, cartea - palesc in fata eficientei televizorului, vinul ramane un mare... anonim. Confortul financiar al vinarilor nu este suficient de mare incat sa duca la achizitionarea de calupuri intinse de media. Cu cateva exceptii, vinurile valoroase nu ajung sa fie cunoscute. Si unde se face "vazut" cel mai repede un produs? La televizor, bineinteles. Pe televiziunile comerciale apari, firesc, ori daca generezi stire de presa, ori daca platesti. Amendamentul meu vizeaza televiziunea publica, aceea pe care o platim cu totii. Teoretic TVR ar trebui sa sustina cu precadere promovarea valorilor romanesti. Or, vinul este o valoare a acestei tari, o mostenire pe care am primit-o si de care nu ne folosim. Nu stiu alt domeniu de activitate in care sa fim printre primii zece din lume. Cu toate acestea, urmariti cu cata grija sunt intoarse cu spatele buteliile cu vin romanesc in toate aparitiile tv. Precautiunea tine de evitarea "reclamei mascate", desi in aceeasi emisiune poti vedea lafaindu-se pe intreaga diagonala sigla unui autoturism de import sau denumirea unui mare producator de echipamente muzicale. Inechitatea poate fi exemplificata si prin reclama care se face - sub acoperirea interesului public - cluburilor de fotbal, cluburi care, pana la urma, sunt o afacere.

Cele cateva sute de mii de oameni care si-au legat destinul de vin, cei din industria sticlei, a turismului viticol, restauratorii, tipografii, transportatorii, designerii - iata o suma de romani nespectaculosi. Suntem invidiosi pe traiul mai bun al unor vecini, fara sa bagam de seama ca acestia si-au valorificat mai intai bogatiile naturale. Pana la a exporta avioane si calculatoare - mai avem de asteptat, iar in acest rastimp ar fi mai bine sa exploatam ce avem in batatura. Iar daca nu stim foarte bine pe ce mizam este si vina televiziunii publice. Exista o incercare timida pe Cultural si s-au mai strecurat pe International cateva abordari cam... hibride fata de miza pusa in joc. As vrea sa cred ca asertiunea mea nu este un epitaf, ci un prolog al unei piese de succes difuzata si la tv, cu personajul principal vinul in decor romanesc.

Asta pentru ca, decat deloc, mai bine "citim" o piesa de teatru la televizor.
A propos, unde sunt ecranizarile Shakespeare de alta data? Sau poate se crede ca tinerii nostri trebuie sa aiba parte in viata doar de... surprize?