Vinurile secolului

Exista o carte in care autorul (Michel Dovaz) a trecut toate vinurile mari ale secolului XX.

Cand am intrat in posesia lucrarii, nici nu va imaginati cu cata nerabdare am cautat macar o prezenta romaneasca. Am realizat ca nu figuram nicaieri in cele aproape 400 de pagini, decat intr-un colt de harta. Romania n-a reusit sa impuna nici un vin la nivel mondial. Secolul XX a insemnat reasezarea dupa filoxera, doua razboaie pentru toti, comunismul, pentru unii. Comunicarea, boom-ul economic si publicitar nu ne-au atins si pe noi. Sigur ca aveam suficiente argumente si parghii in valorificarea prezentei noastre istorice in ale vinului, dar noi am preferat sa ne aliniem intr-o competitie a industrializarii in care si daca alergam singuri ieseam pe locul doi. Motto-ul "cantitatea transformata intr-o noua calitate" a fost definitoriu pentru ultima jumatate de veac. Iata ca vinul nu a vrut sa renunte la rangul nobiliar. Premiile internationale pe care le-am obtinut in toata aceasta perioada au dovedit ca "am putea daca am vrea".

Drumul pana la a face un vin cunoscut pe toate meridianele globului este foarte lung. El presupune supunerea atentiei publice a productiei fiecarui an, cu intocmirea riguroasa a unor tabele a mill"sime-urilor (anii cei mai reusiti), distributie globala etc. Atunci cand nici macar in tara nu au existat astfel de structurari si ierarhizari ale productiilor pe criterii de calitate, numar de sticle, potential de invechire, popularizare, contractari, bugete de publicitate - cum sa-si aplece cineva din afara privirea asupra ceea ce noi am fi numit poate "cele mai bune vinuri din lume". Pentru a fi siguri ca nu glosez gratuit pe marginea acestui subiect, enumar cateva din vinurile secolului: Veuve Clicqnot Grand Dame 1990; Montrachet 1989; Dom Perignon 1985; Brunello di Montalcino 1964; Chateau Latour 1961; Chateau Lafite Rothschild 1959; Chateau Cheval Blanc 1947; Chateau d’Iquem l921...