"A fotografia o prăjitură poate fi artă"

Ochiul stâng al lui Pablo Picasso priveşte critic de sub borul pălăriei, Truman Capote, într-un trench supradimensionat, stă înfăşurat, parcă, fără picioare, într-un colţ pe un scaun, Kate Moss, în intimitate, se relaxează nud pe un colţ de masă. Atât de natural! Fără greşeală. Fără pauze. Fără inutilităţi. Atât de autentic! Stilat şi elegant. Inconfundabil. IRVING PENN.

Doliu în lumea artei. O mare pierdere a lumii în general. Unul dintre cei mai mari artişti fotografi s-a stins joi, 8 octombrie, în casa sa din New York, la vârsta de 92 de ani. Cel mai stilat fotograf de modă, artistul portretelor desăvârşite, al nudurilor romantice şi al detaliilor clare şi curate nu mai este. Revista Vogue îi va plăti tributul în continuare. Mai "săracă" şi poate mai puţin preţioasă de azi înainte. Desenele, picturile, printurile şi fotografiile semnate de el rămân pentru eternitate, fie în muzeele mari ale lumii, fie în casele celor care îşi vor putea permite să le achiziţioneze pentru sume fabuloase de la casele de licitaţie acreditate.

Inovator dramatic
Irving s-a remarcat printr-un  anumit simţ al dramei pe care l-a avut mereu în surprinderea stărilor umane. Tehnica strălucită şi acurateţea compoziţională l-au făcut remarcabil prin folosirea strict a luminii naturale, surprinderea detaliilor cu focusul pe expresie şi mimica şi prin obsesia lui pentru plasarea subiecţilor între doi pereţi care formau un colţ ascuţit, realizând practic un triunghi cu o formă în el. "Perioada colţului" a fost decisivă pentru Irving Penn, o inovaţie care reprezenta echilibrul în viziunea lui. Remarcabil.

Un stilist înnăscut
Irving Penn vedea lucrurile altfel decât alţi oameni. Viziunea şi tehnica sa clasică minimalistă se  bazau pe ideea că "puţin înseamnă mult" şi fie că desena pantofi, ilustra printuri comerciale sau aranja obiecte pentru compoziţiile de natură moartă, rezultatul era de o simplitate şi de o eleganţă extremă. Avea un simţ stilistic aparte. Nu greşea. Nu ezita. Ştia exact ceea ce vrea şi aştepta să îşi manifeste trăirile. Nu fotografia decât dacă simţea. Nu putea să mintă sau să se mintă. Şi nu se lăsa minţit. Lua lucrurile exact aşa cum erau, feţele, expresiile, toate detaliile - nu puteau să fie false sau să se ascundă de el. Se putea întoarce la aceleaşi obiecte sau subiecte, dar nu le putea vedea în aceeaşi manieră de două ori la rând. La începuturile carierei a lucrat ca art director, a revoluţionat o perioadă şi ilustrarea de advertising. Fiind un vizionar, publicitatea era un mod foarte bun de exprimare pentru el, iar prin calitatea creaţiilor a format şi dezvoltat un standard înalt în domeniul creaţiei de publicitate. A fost remarcat foarte repede, iar ascensiunea sa, foarte rapidă. În 1935, desenele şi picturile sale încep să fie publicate în Harper's Bazaar, apoi, este angajat de revista Vogue, pe viaţă. Cea mai cunoscută revistă de stil din lume lucra cu cel mai inovator fotograf al vremii. A fost asocierea perfectă. Din 1943 până la final, Irving a fost fotograful cel mai apreciat de elita modei, celebrităţi, actori, scriitori, portretele sale încep să se vândă deja la licitaţie încă din timpul vieţii, fiind cotate la sume impresionante. Anul trecut, celebrul nud al lui Gisele a fost achiziţionat pentru nu mai puţin de 193.000 de dolari, la faimoasa Casă Christie's. În 1958, Penn a fost clasat între primii 10 cei mai mari fotografi ai lumii. În decurs de 51 de ani, Irving şi-a menţinut acest standard şi, probabil, cu greu, cineva îl va putea egala sau depăşi vreodată pe segmentul său.

Dificil, dar cu umor
Întrebat într-un interviu de ce nu fotografiază flori, Irving a răspuns: "Nu dau doi bani pe flori. Nu mă crezi..., uite, adu-mi nişte flori şi îţi demonstrez, dar îţi spun că e o pierdere de timp, nu pot să fotografiez flori! Vrei să afli de ce? Îţi spun: pentru că nu sunt capabil să simt ceva sincer pentru ele. Nu ştiu destul de mult despre flori, nu le cunosc, cum aş putea să aflu despre flori doar ieşind în stradă şi fotografiindu-le. Este ilogic. Nu aş fi eu!". Irving se explică: "Trebuie să fiu obsedat de un lucru ca să îl surprind în cameră. Ca să mă obsedeze ceva, trebuie să îl privesc timp îndelungat". Este logic. Este tipic Irving Penn. Am urmărit biografia lui Penn şi am aflat ce a urmat acestui interviu şi am descoperit că, în ciuda spuselor lui, simţindu-se foarte provocat, Irving Penn a fotografiat flori. Şapte ani la rând! Pentru ediţiile de Crăciun ale revistei Vogue. Totuşi, portretele şi nudurile au rămas lucrările sale favorite. Şi editorialele de modă pe care le-a făcut cu o creativitate nemaiîntâlnită. Naomi Campbell spunea despre el că "era extrem de dificil, la început, eram pur şi simplu terifiată să pozez cu el, dar în timp l-am înţeles şi ne-am înţeles reciproc excelent, era un om special". Irving îşi "subjuga" subiecţii până la epuizare, îi interoga, îi ameninţa, îi testa prin diverse tehnici de intimidare până când reuşea să le scoată "masca" şi să-i surprindă în adevărata lor stare de fapt, fără disimulări sau grimase inutile. "Ceea ce încerc să fac este să fotografiez oameni în repaos, să le surprind stările lor calme, pasive şi de reverie, dar cele interioare reale, nu măştile lor cotidine". Trebuia să descopere şi să surprindă ceea ce exprimă permanent un chip, să afle acea atitudine sau expresie care se repetă şi care era cea adevărată, cea pe care o simţea el, nu cea pe care voiau subiecţii să o arate. Nimeni nu-i rezista. Nimeni nu-l putea păcăli. Şi nimeni nu se putea ascunde. Era fantastic. Printre personalităţile care au trecut prin filtrul obiectivului lui Irving Penn se numără Francis Bacon, Marc Chagall, Simone de Beauvoir, Jorge Luis Borges, Arthur Miller, Janet Flanner, Igor Stravinsky, Marlene Dietrich şi, chiar, George Enescu. Cele mai importante colecţii ale celor mai mari couturieri ai lumii, de la Chanel, Yves Saint Laurent până la Balenciaga, cele mai mari modele ale lumii au trecut prin mintea, ochii şi obiectivele celui care va rămâne Irving Penn, un "master" al artei fotografice, o valoare mondială, un pasionat de viaţă şi de stil în tot ceea ce a făcut. A fotografiat până în ultimele zile de viaţă. Un exemplu de la care avem ce învăţa. Staţi, măcar, o oră pe net şi priviţi fotografiile lui Irving Penn. Merită. Pentru că nu aveţi ocazia să vedeţi aşa ceva zilnic. Şi poate fi o sursă inspiraţională pentru ceea ce visaţi.