Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Moda este un lucru atât de intolerabil, de urât, încât trebuie să o schimbăm la fiecare şase luni." Mă întreb ce ar fi afirmat astăzi, în 2009, Oscar Wilde? Astăzi, nu se termină bine prezentările de pret-ŕ-portér pentru primăvara/vară, nici nu apuci să îţi cumperi ceva, că te trezeşti deja cu planurile date peste cap din cauza prezentărilor pentru toamnă/iarnă.
Astăzi avem "fashion weeks" în toată lumea, tendinţe schimbate peste noapte, fără raţiuni, inutil de multe prezentări şi show-uri. Astăzi, toată lumea face design vestimentar pe bandă rulantă, preocuparea de bază este cantitatea, calitatea vine după. Dacă vine! Moda nu mai este ceva special, este un domeniu banalizat, plin de stereotipuri şi extrem de comercial. Acest fenomen cu "sezoane" din şase în şase luni tinde să devină ultrasaturat şi prea complicat economic, atât pentru designeri, cât şi pentru publicul consumator.
"BACK TO THE ROOTS"
Raţiunile nu mai pot fi estetice şi legate de tradiţie, deja marile case fac reduceri de 70% la colecţii deoarece cantităţile sunt uriaşe, timpul rămas între sezoane prea scurt şi puterea de cumpărare, dar şi cererea au devenit prea slabe. Toată lumea se face că nu observă, se merge înainte, mari nume şi mari grupuri de modă se scot la vânzare pe bursă, altele dau faliment sau sunt în pragul lui, alţii încearcă tot felul de metode de rebranduire, de fidelizare a clientului, de strategii şi tehnici de marketing, astfel ca, în final, să rămână cine poate. Şi nu vor fi mulţi, din păcate.
Deja "moda" este un concept atât de puţin profund şi lipsit de calităţi reale şi totul a devenit un joc de culise mercenar, încât tinde să devină patetic, mai ales dacă te gândeşti la Coco Chanel, Christian Dior, Paul Poiret, Pierre Balmain, Jeanne Lanvin, adevăraţii creatori. Sunt câţiva, principalii designeri actuali, care îşi fac treaba foarte bine, şi aceştia sunt singurii care au ceva de spus în modă şi care vor lăsa ceva în urma lor. Nume ca John Galliano (Christian Dior), Viviene Westwood, Stefano Pilati (YSL), Ricardo Tisci (Givenchi), Karl Lagerfeld (Chanel), Miuccia Prada, Valentino, Olivier Theyskens (a lucrat pentru Nina Ricci), Marc Jacobs (Louis Vuitton), Alber Elbaz (Lanvin), Nicolas Ghesquuiere (Balenciaga), Christophe Decarnin (Balmain) vor deveni peste o sută de ani cei mai căutaţi designeri pentru căutătorii de "vintage" de calitate.
VIITORUL MODEI
Din păcate, trăind sindromul deficitului de modă, multă lume a făcut o întoarcere in timp, un fel de "back to the roots" spre adevăratele valori în croitorie, lucru manual şi modă autentică. La începutul anilor 1990, Kate Moss, Julia Roberts, Chloe Sevigny, Dita von Teese au fost deschizătoarele de drum spre ceea ce s-a conturat drept o adevărată tendinţă şi s-a intitulat "vintage" (termen generic pentru haine şi accesorii second hand, aparţinând unei epoci trecute; e considerat vintage tot ceea ce s-a făcut între 1920 şi 1980).
Ele au purtat primele haine vintage, în combinaţii cu cele noi, de marcă şi din ultimele tendinţe, marcând astfel naşterea unei adevărate culturi pentru ţinutele compuse din vechi şi nou, într-un concept original. Nu a fost un fenomen de masă, ceea ce e bine, era un concept pentru un grup restrâns. Încet, încet, a început să se dezvolte. Toţi cei interesaţi au început un proces captivant de căutare, recondiţionare, reciclare şi refolosire, care continuă şi astăzi.
Colecţionarii de haine şi obiecte vintage şi cei norocoşi, care mai aveau bunici şi străbunici cu "zestre" bună, au fost primii care au putut purta şi şi-au deschis şi mici boutique-uri, spre bucuria celorlalţi care îşi doreau să poarte acest gen de haine. "Vintage" nu înseamnă doar "purtat" şi "de designer". Înseamnă şi nepurtat, dar să fie din acea perioadă, şi nu neapărat sub semnătură celebră. Sigur, de aici şi diferenţele de preţ.
Oricum, hainele din acea perioadă sunt foarte frumoase şi merită cumpărate şi purtate. Cu condiţia ca aceea sau acela care le poartă să ştie cum şi să aibă cultivat un simţ al modei şi să-şi cunoască stilul foarte bine. Şi, poate cel mai important, să ştie ce poartă, ce anume a achiziţionat! Degeaba ai dat o avere pe un costum Chanel vechi de o sută de ani, dacă stilul tău este smart casual, de exemplu, sau avangardist. Să porţi vintage este o evocare a unor impresii afective şi, implicit, o atitudine estetică specifică.
Să porţi taiorul Chanel la o pereche de jeanşi Louis Vuitton din colecţia nouă, da, este o demonstraţie de stil personal, dar prea puţini ştiu să o facă şi există o serie întreagă de detalii şi de accesorii de care trebuie să ţii cont. Dacă ştii să o faci e perfect, vei obţine aprecierea şi atenţia maximă a celor care te văd şi vei obţine un efect psihologic teribil, dar dacă nu, mai bine apelezi la un stilist ca să eviţi o catastrofă psihologică şi socială în raport cu tine şi cu cei din jur.
Aşadar, vintage e o cultură întreagă, cu reguli, cu bucurii şi tristeţi, cu motivaţii şi cu impact major asupra vieţii unui om. Şi da, pot spune şi că este doar pentru "les connaisseurs" şi pentru cei care apreciază particularităţile acestor haine. Cu cât sunt mai vechi, cu atât sunt mai valoroase. Materialele, croielile, broderiile, dantela, tehnicile de coasere, toate finisajele erau impecabile şi realizate manual, menite să dureze ani şi ani. Aceste haine erau gândite pentru a rezista, oamenii acelui timp le purtau şi le transmiteau membrilor familiei, era un cult al hainelor oferite din generaţie în generaţie, iar valoarea lor avea importanţă. Multe erau unicate sau făcute în serii foarte mici.
Acestea, dacă le mai găsiţi, vor fi mai scumpe, dar merită toţi banii, vă spun sigur. Documentaţi-vă însă înainte de a pleca la cumpărături şi după! Un pont: începeţi cumpărăturile de vintage la Paris. Nu vă grăbiţi şi căutaţi foarte bine în magazin! Nu luaţi primul lucru care vă place! Încercaţi să aflaţi cât mai multe informaţii despre ceea ce aţi ales. Succes!
