Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Iaşiul a devenit în luna mai, pentru cîteva zile, capitala neoficială a creaţiei vestimentare româneşti pentru sezonul toamnă-iarnă 2008-2009.
Iaşiul a devenit în luna mai, pentru cîteva zile, capitala neoficială a creaţiei vestimentare româneşti pentru sezonul toamnă-iarnă 2008-2009.
Un festival cu tradiţie, s-ar putea spune, un eveniment
care şi-a propus încă de la începuturi nu numai să informeze publicul despre
tendinţele în modă, ci şi să încurajeze tinerii designeri.
S-au stabilit, în dulcele tîrg al Ieşilor, liniile de bază pentru toamnă-iarnă 2008-2009? A adus, acelaşi dulce tîrg, surprize creative? La aceste întrebări, ce presupun multiple răspunsuri, s-a încumetat criticul de modă Alin Gălăţescu. “În România, designerii au ajuns aproape specializaţi în colecţii toamnă-iarnă, toamnă-iarnă, toamnă-iarnă. Putem spune că lucrurile comune bîntuie moda românească.
Foarte puţini designeri au adus ceva nou, au explorat teritorii inedite sau au arătat viziuni proprii puternice. Mai grav e că toate acestea sînt dublate de un dezinteres profund faţă de lumea modei internaţionale.” Un început de răspunsuri destul de drastic. Oare e cazul să fim atît de duri, să “categorisim”? Gălăţescu îşi justifică drasticismul: “Nu am simţit la Iaşi decît rareori emoţii profunde, căutări reale, surprize creative, personaje viabile şi poveşti bine spuse. Au existat, din fericire, bineînţeles, şi excepţii”.
VIZIUNI. Poate că
această lume a modei internaţionale se află într-o stare de spleen şi poate că
designerii noştri s-au aliniat acestei stări-curent, dovedind tocmai faptul că
sînt interesaţi de ceea ce se întîmplă în afară. “Nu. Majoritatea designerilor
noştri sînt preocupaţi de propriile viziuni, călduţe, marcate însă de un fond
cultural foarte relativ, o lipsă radicală a reperelor şi o disoluţie absolută a
sistemului modei româneşti.
Fiecare încearcă parcă doar să îşi salveze pielea, să amestece comercialul cu semicreativul şi aparenta cultură urbană cu lipsa studiului de specialitate. Cum pot rezulta creaţii autentice în lipsa unui fior creativ, al unei dorinţe de autodepăşire, al unui sistem operaţional de relaţii cu clienţii şi în interiorul breslei?”. Ar fi cazul să îndulcim tonul, doar vorbim de modă în dulcele tîrg. Prin urmare, nu se poate ca această ediţie a Festivalului de la Iaşi să se fi situat sub nivelul celorlalte ediţii. “A fost o ediţie de tranziţie şi de schimb de generaţii. Numele cunoscute drept creative şi mature ale pieţei româneşti de modă au ales să se axeze pe producţia intensivă (Ana Maria Lungu, Valentina Vidraşcu şi Raviolli) ori pe show-ri individuale sau colective în Bucureşti (Agnes Toma, Carmen Secareanu şi Wilhelmina Arz). La această ediţie, debutanţii de acum patru ani, trei ani, doi ani au devenit majoritari, rezultînd o stare de tranziţie spre maturizare stilistică, dar şi o desfăşurare absolut liniştită şi lipsită de incidente a festivalului.” Ok, Ok, totuşi, acest festival a însemnat ceva. “A însemnat o reunire de forţe (mai puţin media), mai degrabă numerice şi investiţionale şi mai puţin creative, un maxim relativ al perioadei, dar şi un semnal de alarmă pentru sistemul modei româneşti.
Citește pe Antena3.ro
Nu vom putea evolua fără nişte relaţii corecte creaţie-producţie-vînzare şi un suport media autentic. Totul dublat de o încărcătură culturală autentică a fiecăruia dintre ei şi o onestitate a propunerilor vestimentare deplină şi fără compromisuri.” Cam greu.
Scurtă radiografie, cîteva colecţii
“Răzvan Ciobanu a ales, ca de obicei, cărări bătute, prezentînd o colecţie de budoire, cu un plus la capitolul calităţii materialelor şi al cusăturilor. Claudia Castrase a propus un exerciţiu grafic rafinat, Andra Cliţan s-a remarcat prin pantofii cu trei (!) tocuri. George Hojbotă a propus vestimentaţii pentru bărbaţi simple şi coerente. Lucian Pop a dovedit că este unul dintre «povestitorii» modei româneşti (de astă dată a ales «Scufiţa Roşie»). Ludmila Corlăţeanu – debut interesant, o colecţie sobră, prezentată pe o surprinzătoare muzică de desene animate ruseşti, Lucian Broscăţeanu (de urmărit) a creat cel mai ingenios univers grafic al festivalului, Lena Criveanu a produs colecţia cea mai «dilematică» a festivalului (remarcabil curajul). Şi ar mai fi multe de spus, dar deocamdată atît”, spune Gălăţescu.
