Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Duminică la orele 9 seara a fost celebrată la biserica metropolitană căsătoria doamna Maria de Laptew cu domnul Constantin Isvoreanu. Căsătoria civilă a avut loc sâmbătă dimineaţă. Mulţimea era enormă în catedrală. Jandarmii au fost nevoiţi să facă un cordon pentru a împiedica năvălirea în biserică. Defilarea trăsurilor începe. Bolta Mitropoliei era luminată de torţe. Jandarmii formau un cordon. Voci venind din absida bisericii intonează imnul sacru pentru a saluta mireasa care coboară din trăsură şi intră în biserică. Mirele avansează şi îi oferă un magnific buchet de camelii albe. Tânăra mireasă este orbitoare de prospeţime şi frumuseţe.
Toaleta este de cel mai bun gust; stil Henri al II-lea. Rochie din crep alb de China, trenă regală în mare pliu împodobită în partea de jos cu pliuri din tul şi cu o dantelă de pene albe frizate; cordeliere cu flori de portocal presărate pe toată rochia. Corsaj înalt à la vierge mulând o talie sculpturală; pe capul de un blond auriu, un voal prins în spate şi căzând pe trenă pe care ea o acoperea în întregime ca un nor pe care-l aduce briza de seară; coroană de flori de portocal şi, ca singure bijuterii, doi magnifici ochi mari albaştri luminând acest frumos ansamblu.
Slujba a început, corul cântă şi luminile strălucesc printre nori de tămâie, aruncând reflexele lor de aur pe florile şi toaletele proaspete ca primăvara. Preasfinţia Sa, mitropolitul, înconjurat de preaînaltul cler, oficia. Naşii sunt domnul şi doamna Jean Marghiloman. O ploaie de flori şi de drajeuri cade peste asistenţă pe timpul dansului sacru în jurul Mesei Sfinte. În asistenţa numeroasă şi aleasă am remarcat dintre bărbaţi pe: domnul general Florescu, prinţul Urusov, ministru al Rusiei, contele Tornielli, ministrul Italiei, prinţul Alexandru Bibescu, domnul Isvolsky, primul secretar al legaţiei Rusiei, contele de Diesbach şi domnul Janquin, secretari ai legaţiei Franţei, domnul Grigore Cantacuzino, domnul Demetru Ghermani, domnul Charles Ferikidis, prinţul Ferdinand Ghica, domnul George Filitis, primul procuror al Curţii de casaţie, domnul Gr. Grădişteanu, domnul G. Arion, domnul A. Ghica Bragadiru, baronul de Hertz, domnul comandant Vlădoianu, domnul A. Filipescu, domnul Colibăşeanu, domnul doctor Măldărescu după care toate finanţele, toată societatea românească şi toţi prietenii celor două familii.
În partea sexului încântător: doamna de Laptew, mama miresei, în mare toaletă de satin gri drapat cu dantele, broderii din perle irizate de culori; domnişoara Cleo de Laptew, sora miresei, foarte frumoasă, foarte emoţionată, într-o încântătoare toaletă Parabère de nuanţa granitului, bordată cu fragi în relief, trenă senator, voalată cu tul ridicat de buchete de fragi. Corsaj de ducesă deschis, împodobit într-o parte de fragi şi de briliante, capul, care este un adevărat poem, încadrat de bucle căzând imperial. Doamna Eugenia de Laptew, foarte remarcată în trandafiriu în două tonuri, foi de dantele; tunică Lamballe, ridicată de noduri de satin şi trandafiri dalbi; aureolă magnifică în părul blond iluminat de briliante; doamna Olga de Laptew, într-o toaletă încântătoare galbenă, acoperită de tul brodat.
Prinţesă Elena Bibescu în albastru regal brodat cu flori de coral, fustă în pliu de orgă, noduri de aur vechi, batic Charlotte Corday prins într-un imens fluture din pietre preţioase.
Doamna Jean Marghiloman în foarte frumoasă toaletă roşie în două tonuri; doamna Charles Ferikidis, graţioasă ca întotdeauna în Pompadour crem şi trandafiriu; un scrin de briliante; doamna Gănescu în albastru de Sèvres împodobit cu velură neagră; doamna Şaguna în roşu cardinal voalat cu dantele negre; doamna Adolf Cantacuzino în satin liliachiu, împodobit cu violete de Parma; doamna A. Darvariss, rochie de dantele, corsaj Ludovic al XV-lea din satin roşu; doamna Aman în roşu antic; doamna Maria Eliatte în verde de Nil acoperit de dantele; doamna Mihai Ferikidis în crem; doamna Măldărescu; doamna Trandafir etc.
După defilarea obişnuită, mireasa urcă în cupeul mirelui unde ard două făclii. Mirii pleacă urmaţi de toate celelalte trăsuri.
Mare recepţie la Mont Valérian în reşedinţa familiei. Colina este luminată de focul torţelor şi lumina felinarelor veneţiene care se leagănă pe ramurile copacilor din grădină.
Sosirea alaiului este salutată de acordurile unei orchestre militare.
Saloanele, orbitor luminate, se umplu de lume. Dar, deodată se aud acordurile unui vals. Mare surpriză; draperiile se dau la o parte şi o sală de bal se iveşte. Sărbătoarea începe şi nu se sfârşeşte decât odată cu aurora. După supeu, tânărul cuplu ia trenul spre Paris...
Bun şi fericit voiaj!
Traducere din limbra franceză de Lucian Pricop
O altă filosofie a timpului
Iată că după aproape doi ani de la prima întâlnire cu lumea aristocratică de la sfârşitul secolului al XIX-lea, întâlnire intermediată de Claymoor, selecţia pe care însuşi cronicarul monden a operat-o ajunge să se epuizeze. Am participat la mai bine de 84 petreceri, la peste 120 de spectacole de teatru, dar, mai ales am întâlnit aproape 4000 de reprezentanţi ai aristocraţiei petrecătoare în Bucureşti între 1882-1883.
Pentru orice intelectual (istoric de profesie sau de plăcere) preocupat de felul în care Belle Epoque se constituie şi creşte în spaţiul românesc, articolele lui Claymoor sunt inconturnabile. Transpunând în limba română aceste texte, am reuşit să transformăm lumea autentică a secolului al XIX-lea într-o societate. Am reuşit să-i facem să se reîntâlnească, să repetreacă serate interminabile, după care să plece din nou la Paris...
Voiajul nostru într-o altfel de realitate decât cea a secolului XXI, o realitate care nu are timp să se construiască, grăbindu-se spre un alt moment la fel de efemer, este pentru noi şi o pledoarie credibilă pentru actul de a trăi. M-am întrebat săptămână de săptămână cum reuşeau aristocraţii români să-şi transforme viaţa într-un şir de momente frumoase, iar noi, cei de azi ne străduim să găsim cel mult o săptămână de concediu pe an? Lumea secolului al XIX-lea avea o altă filosofie a timpului, una în care timpul nu preexistă, ci este creat de fiecare om, după felul său de a gândi, de a fi.
