Un vis, o băcănie

În timp ce degustam pâiniţe, brânzeturi sau uleiuri fine aromate, acompaniate de diferite soiuri de vinuri bio şi brownies cu ciocolată proaspăt scoase din cuptor, mă gândeam că, în sfârşit, mi-am găsit locul la capitolul acesta. Un loc unde pot găsi mâncare sănătoasă, făcută în casă numai din ingrediente naturale şi pot să-mi comand orice îmi trece prin minte, de la zacuscă până la tort.

Chiar dacă nu deschisese încă, Marius, pe care nu-l mai văzusem de ani şi care îmi fusese coleg de redacţie, îmi vorbea cu atâta patimă despre curajul de a se lăsa de meserie pentru a-şi împlini visul, acela de a face o băcănie, aşa cum era pe vremuri în Paris, dar chiar şi în Bucureştiul anilor de glorie economică.

M-a impresionat amenajarea. Totul este atât de bine aşezat, mobilierul beige mat rustic, confecţionat de el, fiecare detaliu reprezentativ, fiecare ghiveci sau fiecare instrument de bucătărie au rolul său, nimic aşezat la întâmplare, doar pentru decor. În spatele mesei pe care prepară de mai bine de o oră coca pentru o pâine cu hribi, Marius îmi povesteşte râzând şi cu atâta lumină în ochi despre fericirea pe care o trăieşte alături de familia pe care o are şi faptul că este tătic de 2 ani şi despre bucuria de a-şi găsi menirea în bucătărie, gătind sănătos pentru copilul lui şi pentru prieteni. Îmi explică faptul că aluatul trebuie făcut într-un anumit fel, ritm şi timp, iar emoţia şi plăcerea pe care le simte trebuie transmise acolo, în toată energia frământatului, şi asta dă gustul şi bunătatea produsului final. M-a întrebat ce mi-aş dori.

Mie întotdeauna mi-au plăcut aluaturile cu mac. L-am întrebat dacă poate să îmi facă o pâine cu mac. În câteva zile m-a chemat. Nu am mâncat ceva mai bun niciodată! Când l-am vizitat prima dată, îi adusesem cadou câteva bucăţi de ghimbir şi l-am rugat să-mi facă ceva cu ghimbir şi cu multă ciocolată şi i-am lansat o provocare. Nu am stat mult şi m-a chemat să-mi ofere o prăjitură brow­nies înecată în ciocolată şi bucăţele de ghimbir. Era încă aburindă, dar nu am re­zistat, am mâncat pe loc, era perfectă! Mai ales dimineaţa, la cafea, nu cred că există ceva mai potrivit, ghimbirul fiind şi energizant, şi extrem de gustos.

CLIENTUL-PRIETEN
Între timp, Marius a deschis o băcănie în Bucureşti, pe Barbu Văcărescu, şi a do­tat-o cu cele mai bune produse de nişă. Nici nu cred că există piaţă la noi, mai există câteva magazinele bio şi nişte târguri ocazionale, dar nimeni nu a gândit să facă bu­cătărie şi băcănie într-un concept ca al lui Marius şi să adune acolo cele mai să­nă­toase bucate, făcute artizanal şi, mai ales, după pofta inimii celor care devin clienţi. Nu se poate să intri în băcănie şi să nu guşti din toate, de la sucuri naturale până la mezelurile sau cozonacul aburind ieşind din cuptor. Dacă îţi este foame, Marius îţi pregăteşte un sandviş cu de toate, din partea casei. În timp ce mănânci, vizionezi rafturile şi vitrina băcăniei şi îţi dai seama că te duci apoi acasă şi renunţi la ve­chiul stil alimentar, pentru că, o dată ce mănânci de acolo, faci diferenţa şi nu ai cum să mai mănânci altceva.

Fără aditivi, coloranţi, conservanţi sau arome identic natu­ra­le, fără nici o "scăpare" chimică. Numai mâncare sănătoasă cu gust de mâncare - cum spune Marius. De la condimente naturale până la andivele româneşti, de la cafelele, ceaiurile şi dulceţurile bio din toate regiunile până la mici instrumente speciale folosite în bucătăriile bunicii - toate se găsesc în băcănie, la preţuri accesibile. Ca pentru prieteni! Marius spune că nu vrea să considere că are clienţi, ci "prieteni".

Deja are peste 3.500 de "friends" numai de pe profilul de pe Facebook, mulţi care vin tocmai de la Oradea sau de la Cluj, şi lu­crurile evoluează destul de repede. Sora şi soţia lui gătesc cot la cot cu Marius. "Am vrut să fie o afacere de familie, o bă­cănie ca altădată, cu mâncare bună, sănătoasă, din care să nu îmi fie frică să-i dau propriului copil", spune el. Ce mai găsiţi aici? De la pastele proaspete făcute în casă până la adevărata pâine făcută cu ouă, lapte şi drojdie naturală, proaspătă, cu coaja ru­menită frecată cu sare grunjoasă şi unt cu diferite ierburi aromate, iaurturi şi mo­zza­relle de bivoliţă şi caşcavaluri, cârnaţi şi pastrame de la mici producători din ţară şi până la legătura de busuioc proaspăt, usturoiul de ţară, ceapa şi roşiile de la o ma­maie din Călugăreni, menta proaspăt tunsă din ghiveciul de pe pervaz şi multe, foar­te multe alte lucruri proaspete, aproape vii, pline de vitamine.

Ah, era să uit..., de fiecare dată când ajung la Marius, nu pot să nu-mi iau o cutiuţă cu cinci trufe cu lapte, cu portocale şi rom sau, preferatele mele, cu marţipan - făcute de sora lui Marius. Fără exagerare, multe feluri dintre cele mai tradiţionale trufe belgiene pălesc în faţa celor din această băcănie. Mulţumesc, Marius, mi-ai schimbat viaţa! Pe curând!