
Conform DEX (Dicționarul explicativ al limbii române):
Oximoron (substantiv neutru) – figură de stil constând în alăturarea a două cuvinte cu sensuri contradictorii, care se potențează reciproc în cadrul aceleiași expresii.
Pe scurt, un oximoron creează un efect stilistic prin combinarea neașteptată a doi termeni opuși, pentru a sublinia o stare de spirit, o emoție puternică sau un adevăr profund, greu de exprimat altfel.
Exemple celebre de oximoron în limba română
-
suferință dureros de dulce (Eminescu)
-
„Tăcere asurzitoare” – o liniște care apasă atât de mult, încât devine aproape un zgomot în sine.
-
plasă caldă de răcoare (Arghezi)
- teribil de bine
- ordine aleatorie
Cum funcționează oximoronul?
Prin natura sa, oximoronul provoacă cititorul să reflecteze, forțându-l să treacă dincolo de sensul literal al cuvintelor. Este, de fapt, un paradox comprimat, care nu oferă o contradicție pură, ci o subtilitate poetică. Prin tensiunea semantică creată, oximoronul devine un instrument valoros în exprimarea emoțiilor ambigue, a conflictelor interioare sau a ironiei.
Rolul oximoronului în literatură
În literatură, oximoronul este folosit pentru:

-
a sublinia complexitatea unei stări emoționale;
-
a crea imagini puternice și memorabile;
-
a induce un sentiment de confuzie intenționată, care cere interpretare;
-
a sublinia contradicțiile vieții sau ale condiției umane.
Exemple literare:
-
William Shakespeare: durere dulce
-
Lucian Blaga: dulci otrăvuri