Un astfel de termen este „ciuhabă”, un cuvânt care sună neobișnuit, dar care are o semnificație foarte precisă în limba română. Iată ce spune DEX despre el și cum se folosește corect.
Definiția cuvântului „ciuhabă” (DEX)
Conform DEX, ciuhabă înseamnă:
CIUHÁBĂ, ciuhabe, s.f. – Femeie urâtă, ponosită, neîngrijită; ibovnică bătrână.
Termen popular, cu nuanță depreciativă.
Este un cuvânt folosit, în special în mediul rural sau în limbajul colocvial, pentru a descrie o femeie care arată neîngrijit sau neatractiv, uneori și cu sensul de „băbătie respingătoare” sau „femeie hidoasă”.
Originea termenului
Cuvântul ciuhabă are origine expresivă, fiind specific limbajului popular. Se înrudește cu alte forme peiorative folosite în trecut și este construit probabil prin imitarea unor sunete sau impresii, motiv pentru care nu are o etimologie precisă.
Prin forma sa sonoră, seamănă cu alte cuvinte moldovenești sau ardelenești care exprimă dezgust, mirare sau caricaturizare.
Cum se folosește în limbajul actual
Deși este un termen mai puțin întâlnit astăzi, ciuhabă apare în continuare:
-
în glume
-
în povești sau scrieri tradiționale
-
în dialoguri colorate din mediul rural
-
în exprimări ironice sau autoironice
Exemple:
-
„S-a îmbrăcat ca o ciuhabă, nici nu mai semăna cu ea.”
-
„Nu fi ciuhabă, aranjează-te puțin înainte să ieșim!”
Termenul are însă o încărcătură depreciativă, așadar folosirea lui trebuie făcută cu atenție pentru a nu jigni.
Sinonime pentru „ciuhabă”
-
hârcă
-
momâie
-
babă urâtă
-
arătare
-
nălucă (în sens figurat)
Ciuhabă este un cuvânt vechi, plastic și expresiv, folosit pentru a descrie o femeie urâtă sau neîngrijită. Deși nu mai este prezent în limbajul zilnic al tuturor, el rămâne o parte interesantă a moștenirii lingvistice românești și este adesea întâlnit în povești, glume sau texte cu specific popular.


