Limba română: Ce înseamnă cuvântul „parcimonie”? Definiție, explicație și utilizare

În limba română, acest termen este folosit pentru a desemna o atitudine de reținere, prudență sau economie, fie în utilizarea resurselor materiale, fie în exprimarea ideilor, a sentimentelor sau a altor aspecte.

Definiția din DEX

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX), „parcimonie” înseamnă:

• „Atitudine de economisire excesivă; zgârcenie.”
• „Moderație extremă; reținere în manifestări.”

Explicația cuvântului „parcimonie”

Termenul „parcimonie” are mai multe nuanțe de interpretare, în funcție de context:

1. Economie excesivă: Acest sens se referă la utilizarea foarte prudentă sau limitată a resurselor, adesea cu conotații negative, asemănătoare cu zgârcenia. Exemplu: „Parcimonia cu care a alocat resursele a afectat calitatea proiectului.”

2. Moderație și prudență: Într-un context mai pozitiv, „parcimonia” poate desemna o abordare calculată și precaută. Exemplu: „Profesorul a explicat conceptul cu parcimonie, concentrându-se doar pe detalii esențiale.”

3. Abordare minimalistă: În știință și filosofie, „principiul parcimoniei” este folosit pentru a sugera că explicațiile cele mai simple sunt, de obicei, preferabile celor complexe. Acesta mai este cunoscut și sub denumirea de „briciul lui Occam”.

Utilizarea cuvântului „parcimonie” în fraze

• În economie: „Managerul a gestionat bugetul cu parcimonie, pentru a evita cheltuielile inutile.”
• În relații: „Parcimonia emoțională a colegului său a făcut dificilă comunicarea.”
• În știință: „Principiul parcimoniei sugerează să alegem ipoteza care explică cel mai simplu fenomenele observate.”

Sinonime și antonime

• Sinonime: zgârcenie, prudență, moderație, economie, austeritate.
• Antonime: generozitate, extravaganță, risipă, prodigalitate.

Curiozități despre cuvântul „parcimonie”

• Termenul este folosit frecvent în domeniul filosofiei și al științei, în special în teoria cunoașterii, pentru a justifica simplitatea ca valoare epistemologică.
• Este un cuvânt mai puțin utilizat în limbajul cotidian, fiind considerat mai degrabă un termen erudit.