Limba română: Ce înseamnă cuvântul "Propășire"?

Un astfel de cuvânt este "propășire". Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX), "propășire" se definește astfel:

propășire, s.f. – A PROPĂȘÍ ~ésc intranz. A trece printr-o serie de schimbări spre o treaptă superioară (de dezvoltare); a fi în progres; a progresa; a avansa; a evolua; a înainta; a se dezvolta. /pro + a păși 

Cuvântul vine din latinescul progredior şi este un compus din pro + păşi.

Mic Dicţionar Academic din 2010 este mai detaliat şi propune patru sensuri pentru propăşire, nu mai acceptă doar o trimitere la verbul de bază. Astfel sensul prim, „expansiune în spaţiu” e considerat o formă învechită. Sensul doi – „mişcare înainte, evolutivă”. Sensul 3 – „Dezvoltare în linie ascendentă”, iar ultimul sens – „progres obţinut de cineva sau de ceva”.  Şi verbul a propăşi are sensuri noi. Astfel se spune despre incendii cu sensul de a lua proporţii sau de a se întinde. (nm. Probabil un incendiator ar putea fi denumit şi un propăşitor de foc). Are şi sensul de a evolua „a trece de la o stare sau o formă inferioară de dezvoltare la una superioară”, scrie Minutul de gramatică.

Cuvântul "propășire" reprezintă un exemplu al bogăției limbii române, fiind folosit pentru a descrie fenomenele de extindere rapidă și de răspândire în diverse domenii – de la informații și comportamente până la stări emoționale. Prin înțelegerea semnificației sale exacte, a originii etimologice și a contextelor de utilizare, putem aprecia mai bine modul în care limbajul ne permite să analizăm și să descriem dinamica societății contemporane.

Citește pe Antena3.ro

Rareș Bogdan susține că și Maia Sandu e vinovată pentru eșecul lui Antonescu în alegeri: „Ne-a mințit, abia aștept să-i bat obrazul”