Limba română: Ce înseamnă cuvântul „sorginte”?

Termenul are o puternică încărcătură semantică și este preferat atunci când vorbim despre origini, începuturi sau rădăcini identitare. Într-o epocă în care căutăm tot mai des sensuri și conexiuni cu trecutul, „sorginte” devine un cuvânt relevant și actual.

Definiția cuvântului „sorginte” (conform DEX)

SORGÍNTE, sorginte, s. f. — Origine, izvor, sursă, punct de plecare al unui lucru, al unei idei, al unui fenomen sau al unei stări.

DEX-ul precizează că termenul este folosit mai ales cu sens literar, fiind sinonim cu:

• obârșie

• rădăcină

• izvor

• origine

• sursă primordială

Este un cuvânt cu rezonanță arhaică, dar utilizat des în stilurile elevate, în discursuri despre identitate, cultură, spiritualitate sau istorie.

Ce transmite, de fapt, cuvântul „sorginte”?

„Sorginte” nu se referă doar la începutul fizic al unui lucru, ci și la:

• originea morală sau spirituală

• rădăcina unei tradiții sau credințe

• punctul din care a pornit o idee

• izvorul unui comportament sau sentiment

De aceea, termenul este regăsit adesea în eseuri, texte istorice, lucrări de sociologie, articole culturale sau în limbajul academic.

Exemple de utilizare

• „Tradițiile noastre își au sorgintea în ritualuri străvechi.”

• „Orice creație își are sorgintea în imaginația autorului.”

De ce este important acest cuvânt?

Pentru că ne ajută să vorbim despre începuturi, identitate și rădăcini într-un mod nuanțat și elegant. Spre deosebire de „origine”, care este mai tehnic, „sorginte” aduce o notă poetică și profundă.

Citește pe Antena3.ro

Teodor Țigan, fost șef în Romsilva, rămâne fără job și trebuie să dea înapoi bonusul de pensionare de 280.520 de lei, spun judecătorii