Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
POEZIE PENTRU COLEA
Au jucat in mai multe filme impreuna, dar in scene separate, incat ani buni nu au avut prilejul sa se intalneasca. Amici au devenit o data cu spectacolul ""Azilul de noapte"", cand au impartit aceeasi cabina.
Mai tanarul Albulescu l-a vazut pentru prima data pe Colea Rautu in filmul ""Desfasurarea"". El era la inceputuri, juca un taran care ""avea si el o jumatate de replica acolo si se tavalea nitel pe jos"", iar Colea juca rolul principal. ""Era un rol important pentru mine, pe atunci era vremea cand abia aveam de gand sa fac aceasta meserie si il urmaream cu atentie pe Colea, caci, cine stie, cine stie...?!, dar s-a intamplat foarte tarziu sa ne schimbam si o replica, sa ne cunoastem"", spune maestrul Albulescu.
COLEGI DE CABINA. Cel mai tarziu s-au vazut la recentul spectacol de la Teatrul National, ""Azilul de noapte"", la care s-au imbracat in aceeasi cabina. ""Ne vedeam cu o ora si ceva inainte de inceperea spectacolului, dupa cum este «obiceiul al batran» si schimbam multe ganduri si din cand in cand il mai intrebam ba despre una, ba despre alta..."" Multe, mai putin despre politica. ""Pe mine nu ma intereseaza politica si din cate stiu, nici pe Colea. Realmente e atat de indragostit de aceasta meserie, ca si mine de altfel, daca imi e permis sa adaug, caci cred ca doua sabii intr-o teaca nu pot incapea."" Atunci, Colea i-a impartasit si cate ceva din crezul sau. ""Vreau sa pomenesc un singur lucru pe care mi l-a spus Colea Rautu si anume ca viata in teatru trebuie sa fie ca intr-o biserica, mai ales ca nu se tin slujbe. Adica in teatru noi ar trebui sa vorbim cu linistea aceea cu care se vorbeste intr-o biserica goala, in care nu exista preot, in care nu se slujeste, pentru ca este un loc sfant. Pentru ca este al doilea loc, dupa biserica, in care se intampla minuni si tocmai de aceea, pentru a pastra aceasta putere a teatrului, merita sa-l tratam cu respect, uneori chiar cu teama."" Treptat, relatia lor a crescut si dincolo de cabina, caci coincidenta - Albulescu locuieste pe langa magazinul EVA, Colea sta in zona cinematografului Patria... ""Deci, fatal (rade), facem amandoi cumparaturile zilnice in Piata Amzei si de multe ori ne conversam si pe teme culinare si pe multe alte teme, chiar intr-un astfel de cadru.""
""BATRANETEA, BAT-O VINA!"" Fotbalul nu le e o pasiune comuna, insa. Colea e mare amator de sport, amicul sau mai putin. Prima obtiune a lui Colea atunci cand a venit in Capitala a fost fotbalul. Accidental a virat, ulterior, spre teatru. ""El a fost atat de viu, fost jucator si iubitor de fotbal, incat si acum, in ultima vreme, era mereu prezent in tribuna la Rapid. E un vechi si inrait rapidist si chiar se pricepe la fotbal, comparativ cu mine care nu pricep fazele decat dupa a treia reluare si cu ajutorul comentatorului tv (rade)"", il caracterizeaza amicul sau. ""De asta poate este intr-un fel mahnit, ca sa nu spun suparat, pe batranete. Vorbim de un om de 94 de ani. Cred insa ca o anumita noblete sufleteasca te ajuta sa creezi virtuti in consonanta cu varsta pe care o ai. E si cazul lui Colea.""
|
COLEA
|
|
Mi-am tras de dinainte-mi un pahar.
Si asta-mi da curajul sa cuprind in podul palmei apa subtire a unei amintiri.
Citește pe Antena3.ro Mai adun la umbra setei mele inca o inghititura.
Ma-ndemn sa-l desenez pe cel pe care tara, cand s-a facut intreaga si adevarata, l-a luat de mana si a pasit cu el in cea dintai dintre clasele primare, vezi Doamne, la 1 decembrie 1918 era de-acum baiat mare, si care mai apoi, ca orice roman de nadejde, a-mplinit cercul de fiinta al oamenilor de trebuinta, si, poate, chiar fara sa stie, a pus osul, mintea, si zilele sale sa-mplineasca dorul de doina, de har si poezie, a gasit a patra dimensiune prin care un om poate fi neamul sau de ajutor, si s-a facut sa fie... Actor. Scolarul de-atunci, ca intr-un vis neadevarat de frumos, ca-ntr-un basm cu Feti-Frumosi si Sanziene,in cateva stagiuni s-a imbracat la spectacolul Teatrului National, ""Azilul de noapte"", in aceeasi cabina cu mine. Schimbam cele mai banale replici din lume, ne trimiteam, reciproc, complimente acasa... Si abia tarziu, acum, gandindu-ma la paharul promis in taina, tropaind de unul singur pe Bulevardul Magheru, realizez ca... printr-o minune, de cateva ori pe luna, am avut privilegiul sa ma privesc in aceeasi oglinda si sa schimb replici banale cu Istoria, care-si imbraca, uneori, straiul in firea acestui om care se cheama... Colea Rautu. Mircea Albulescu |
