x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Monden Amintiri de la coada vacii

Amintiri de la coada vacii

25 Iun 2004   •   00:00

Viata la tara a fost intotdeauna o bogata sursa de amintiri. Si vedetele si-au facut veacul, macar pentru cateva zile, la tara, la bunici.

ROXANA I. ANCUTA

Gina Pistol a copilarit intr-un sat de pe langa Alexandria, in Teleorman. Si a facut numai boacane. "Cand ma gandesc la tara, imi aduc aminte de padure, de camp, de bunicii mei, de trezitul la ora 7 dimineata. Imi placea tare mult mancarea servita in farfuria de lut. Mergeam la cules de porumb si la stransul fanului. Impreuna cu alti copii de prin sat mergeam la furat de cirese, chiar daca aveam si noi cires in curte. Noaptea furam calul si ne plimbam cu el pe drum."

CU CARUL. Mugurel Vrabete de la Holograf a fost copil crescut la oras, dar totusi isi aminteste de primul drum pe care l-a facut in satul Gornovita, unde s-a nascut tatal lui. Mai exact, in Mehedinti, pe Valea Cernei. "Un sat foarte izolat... Cea mai puternica amintire o am de la 10 ani, cand am mers cu trenul pana la Turnul Severin, iar de-acolo am luat un autobuz, am mers ce-am mers si apoi au venit sa ne ia niste care. Eu eram adormit si ma invelisera cu niste cergi, pentru ca era foarte frig. Un frig aprig, pe un drum de tara, pitoresc. Gornovita este un sat izolat in munti. Aici am cunoscut pentru prima data viata, hai sa-i spunem "primitiva", pentru ca era un sat necolectivizat, care abia prin anii ’70 a fost electrificat."

LA GAINI! Colea Rutkovschi, cum il cheama dupa tata pe indragitul actor Colea Rautu, a trait o copilarie rupta parca din povestirile lui Creanga. Si-a petrecut multi ani la bunicii sai din Soroca, langa Nistru, unde a invatat sa calareasca. Colea isi aduce aminte si acum cu placere de ziua in care i s-au facut primele poze. Fotograful venise tocmai din oras, asa ca parintii l-au imbracat intr-un costumas frumos, cu pantaloni trei sferturi, camasa si cravata asortata. "Dar atunci m-am gasit si eu sa intru intr-un cotet de gaini. Ce m-am murdarit! Si normal, cate palmute la fund mi-am luat... Ma mai stergeam inca la ochi cand sa faca fotograful poza."

DUDE PE SATURATE. Gabriela Vranceanu Firea si-a pus la pastrare o amintire din copilarie in romanul sau "Trei motive": "Eram in clasa a treia si m-am dus la tara, desi eu nu am bunici acolo. Am fost la fratele bunicii mele, in comuna Dragomiresti, judetul Vaslui. Nu stiam, pana la 10 ani, ce inseamna dudele, agudele - cum se spune la Bucuresti. Am vazut un copac imens, pe un varf de deal, cu niste fructe ca niste viermisori mai umflati, grena, care aratau extraordinar. Eram doar cu sora mea cea mica, Angela, si nimeni prin preajma pe care sa intrebam daca sunt otravitoare sau nu. Dar am zis, la ce bine arata, ce miros proaspat au si ce ademenitoare sunt, asta e! Daca se intampla ceva, ne asumam riscul. Am mancat pana n-am mai putut, dupa care am plecat spre casa, cu gandul ca, pana a doua zi dimineata, vom muri. Ne-am culcat si in ziua urmatoare eram foarte surprinse ca inca traim".

Eugenia Serban a invatat la tara cum sa citeasca ceasul, dupa lumina soarelui. "De foarte multe ori m-am orientat in felul acesta. Imi aduc aminte cu mare placere cand, in copilarie, pe dealuri, la bunici, in judetul Buzau spre Nehoiu, imi dadeam seama cand vine pranzul dupa cum cadea umbra. Vedeam unde este soarele si unde bate umbra mea. Stiam astfel daca e trecut de 12 sau nu. Aproximam destul de bine."

CU JOIANA

Paula Seling fura cartofi si-i frigea in jar. Iar cand o trimitea bunica cu vaca la pascut, se tinea numai de sotii. "Cel mai mare deliciu era sa bem lapte din donita, direct de la vaca. Ii dadeam vacii sa pasca anumite ierburi care o umflau si apoi o duceam la rau, sa bea cat mai multa apa, sa para satula, dupa care ne intorceam acasa." Ce suparata a fost cand bunica a vandut vaca, caci ramasese fara lapte. Paula mai are o amintire placuta de la tara: "Impreuna cu verisorul meu am facut rost de niste porumbei calatori, despre care stiam ca, daca-i tii suficient timp acasa, le poti da drumul, iar ei se intorc. Doream sa ne transmitem unii altora biletele. I-am tinut la noi doua saptamani, dupa care le-am deschis cotetul. Au plecat si dusi au fost. Ce mare tristete a fost!".

×
Subiecte în articol: antimonden