Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Jurnal de litpral
Cand vorbesti despre Portul Constanta te gandesti la intrarea dinspre Casino, la Dana 1. La cladirile elegante, palmierii, brazii si florile proaspete care impodobesc curtea din fata. Abia undeva in planul secund vezi macaralele-titani, vagoanele de marfa si, aproape deloc, docherii si hamalii. De-l inconjuri pe-afara, portul nu te impresioneaza, dar daca te avanti in maruntaiele-i de fier te simti pierdut. Noaptea pare si mai sinistru. Alei care nu se mai termina, nenumarate poduri, silozuri, magazii, stive enorme de cherestea si munti de fier vechi, straniu luminate de becuri. Portul nu doarme niciodata. Chiar si la 4 dimineata, muncitorii misuna incoace si incolo, fara odihna. "Ce oameni munciti!", mi-am zis. In nici un alt loc pe unde am trecut munca nu mi s-a parut atat de grea ca pe dane. Fete obosite, deformate de intuneric, picioare tarandu-se sub povara noptii, cate un radio zanganind dintr-o masina, stivuitoare si gheare uriase de macarale. Un mastodont infricosator care te seaca de energie. La Capitanie, telefoanele taraie intr-una, mirosul de cafea proaspat facuta nu paleste niciodata, registrele strang in foile lor randuri despre ce se intampla in rada si pe uscat. Despre portul care nu doarme niciodata.
Vedete de la mare
Micuta interpreta a avut cantari in Mamaia de cand s-a deschis sezonul estival. Astfel ca, timp de cateva luni, Carmen Trandafir a facut plaja toata ziua, iar seara a alergat pe malul marii. Asa s-a distrat artista pe Litoralul Marii Negre, noaptea fiind ocupata doar cu cantarile pe care le-a avut pe terasele de la Marea Neagra. "A fost o vara normala. In schimb, anul acesta, vremea a fost foarte ciudata. Pentru mine, marea a insemnat plaja si soare, de care m-am bucurat, desi recunosc ca au fost si foarte multi nori." Iata ca utilul s-a imbinat cu placutul in cazul lui Carmen Trandafir.
Patru intrebari pentru Lucian Viziru
Fostul membru al trupei Gaz pe Foc, increzator in viitor
Pana acum nu am ajuns sa vad marea iarna. La munte pot sa spun ca este superb, in acest anotimp, dar nu stiu ce senzatii as trai sa-mi vajaie tare vantul pe la urechi, iar in fata mea sa am marea. Cred ca m-as intinde pe plaja cu o cana de ness in mana, cu pufoaica pe mine, cu gandul la limba rusa si la Miami. Este un vis frumos. Poate ca se va realiza intr-o buna zi. As fi curios sa vad cum este.
Nu pot sa zic ca imi este usor, dar imi place sa cred ca majoritatea deciziilor pe care le iau in viata sunt cele mai bune si asta imi da incredere in viitor si putere de lupta. Din fericire, exista cel putin trei lucruri foarte importante in viata mea, care ma fac sa visez mereu la ziua de maine: televiziunea, muzica si prietenia. Deocamdata, ele ma implinesc. Incerc sa-mi traiesc viata.
Sunt convins ca va fi un proiect care se va bucura de multa atentie si devotament, atat din partea mea, cat si din partea colaboratorilor pe care-i am si a prietenilor mei... deci chiar nu are cum sa iasa decat foarte bine. Dar fiind vorba de un proiect, acum nu pot dezvalui prea multe. Totul la timpul potrivit. (Roxana I. Ancuta)
