Plangem la inmormantare si aratam ca l-am iubit pe raposat. Uneori, omului nu i-a zis nimeni, cand era in viata, cat de mult e iubit.
Si-atunci la ce bun sa-l plangi dupa ce moare?! La ce bun sa ne laudam valorile nationale dupa ce mor, daca atunci cand sunt in viata nu le acordam atentie?! Sunt rare ocaziile in care, cand sunt inca in viata, eroilor nostri li se ridica statui si li se spune public "va iubim". In randurile de mai jos sunt cateva declaratii de dragoste. Privind in ansamblu, "Kill Bill" este un film despre cat de mult iubeste regizorul Quentin Tarantino peliculele animate si kung-fu. In detaliu, filmul este povestea unei tinere care e ranita grav in ziua nuntii si care, cand isi revine din coma, se razbuna pe cei care au participat la asasinarea sotului ei. Pentru cunoscatori, aceeasi pelicula e o parodie a celor mai celebre filme moderne de actiune, de la "Charlieâs Angel" pana la "Matrix".La fel e si eroul meu de astazi, sunt mai multe personaje intr-unul singur si aveti nevoie de o intalnire speciala ca sa-l vedeti in toata splendoarea.
Seamana cu The Bride,
eroina principala din Kill
Bill, amandoi lupta continuu,
fiecare cu mijloacele
sale. The Bride manuieste uciga
tor sabia, eroul meu te loveste cu vorbele - uneori dure,
alteori calde, ganduri ale sale
sau ale altora.
E o secventa in "Kill Bill" in
care The Bride se foloseste de
toate ustensilele pe care le gaseste intr-o bucatarie, manuindu-le
cu indemanare pentru
a-si ucide rivala. Eroul meu e un
la fel de bun manuitor al ustensilelor
din bucatarie si sotia sa
s-a predat de multa vreme in
fata pasiunii sale domestice.
Nu e ceea ce pare. Pana
acum cateva zile mi-l imaginam
rece, distant, respectuos, dar
taios. A devenit "brand", s-a diferentiat pe piata, ca atitudine
civica, o data cu gestul de a
aduce intr-o emisiune in direct
un sul de hartie igienica. L-a
pus pe masa si i-a invitat pe
unii si pe altii sa se stearga
la... gura. Si prin prisma gestului
acesta, a filmelor in care
l-am vazut sau a respectului pe
care-l impune, m-am gandit ca
e cu totul altfel.
A fost nevoie sa citesc o
carte despre EL ca sa-l
vad cu sufletul.
Il intalnisem in cartea lui
Pintilie ("Bricabrac", Ed. Humanitas,
2003), unde regizorul ii
face cea mai frumoasa declaratie pe care am auzit-o de la
un barbat: "il iubesc atat de
mult incat i-as taia unghiile de
la picioare". Si-l mai stiam
drept Moromete, dar nu-mi
spusese nimeni ca n-a vrut sa
joace in rolul acesta, pentru ca
nu stia sa interpreteze un taran. "Ma speria cuvantul taran.
L-am jucat cum am stiut eu mai
bine, ca un om cu o familie
grea si cu probleme."
"Tata are un soi de nobila
nesimtire naturala, asa ca taranii
din vechime. Nesimtirea asta,
innascuta parca, il face uneori
irascibil, coleric, frust, nepoliticos,
neatent in cultivarea
persoanelor cu care este in
consonanta. E motivul pentru
care multa lume se teme de
vorba lui", explica fiul sau, Tudor,
de ce nu stim cum sa ne
uitam la eroul de astazi.
Cand Amza Pelea era pe
patul de moarte, eroul
meu si-a luat fiul de mana si l-a vizitat. "Si chiar daca
cancerul ar fi, cum zic unii, un
virus, el a venit cu ce are mai
scump pe lume, cu domnul Tudor.
Pentru ca daca Dumnezeu
il ia pe Amza, atunci poate sa-i
ia si viata lui, care se numeste
Tudor. N-am uitat nici eu, nici
mama, niciodata. Este unul dintre
cele mai mari acte de iubire
pe care le-am vazut vreodata",
isi aminteste Oana Pellea.
Despre eroul meu de astazi
puteti citi aproape totul intr-o
carte-eveniment, o declaratie
publica de dragoste pentru ACTORUL/
OMUL Victor Rebenciuc
- "De-a dreptul Rebenciuc
", Simona Chitan, Mihaela
Michailov, Ed. Publishing.
Ca in filmul de la care am
plecat astazi, viata lui
mai are nevoie de inca o
carte. "De-a dreptul Rebenciuc
", volumul 2, ar trebui sa
prezinte viitorii 20-30 de ani de
munca ai maestrului (mai are
multe de spus), dar si milioanele
de multumiri ale publicului.
Cititi volumul 1, sunt foarte
rare ocaziile in care eroii au
parte, cand sunt in viata, de
sublime declaratii de iubire.
Jurnal de cinefil - CRISTINA BAZAVAN