In America - una din dorintele noastre

Sunt lucruri grave pe care nu dorim sa le stim, ca sa nu ne facem griji in plus.

Marti noaptea, uitandu-ma la televizor, pe oricare canal romanesc as fi dat, intalneam durerea si suferinta. Se intorceau acasa trupurile unor oameni care au murit fara vina. Iar suferinta rudelor lor era atat de mare incat, ca sa nu mai constientizez ce li se intampla unor semeni ai mei, am cautat telecomanda ca sa schimb postul.

Din pacate, pentru intamplarile din viata noastra nu s-a inventat o telecomanda si nu putem schimba canalul cand nu ne mai place sau cand ne doare.

Filmul de la care plecam astazi - In America - e o poveste despre viata si moarte, despre adaptare si despre infruntarea greutatilor, spusa de o fetita de 11 ani. E irlandeza, si impreuna cu familia ei, a incercat sa "schimbe canalul", sa fuga de ceea ce i s-a intamplat (cel mai mic copil al familiei, Frankie, a murit), asa ca s-a mutat la New York. In mintea fetitei s-a creat o superstitie, stie ca are dreptul la trei dorinte pe care Frankie, fratiorul din ceruri, i le poate indeplini, asa ca le foloseste cu grija.

Prima dorinta o rosteste cand se afla la granita cu America. "Sa ne lase sa intram" spune in gand micuta si vamesul ii lasa sa treaca. A doua dorinta o rosteste intr-un parc de distractii, cand tatal ei mizeaza pe toti banii de chirie ca sa castige o jucarie pentru sora mai mica. "Sa reuseasca tati", il roaga ea pe Frankie, nu pentru ca se teme ca n-ar mai avea bani, ci pentru ca vrea ca tatal lor sa aiba din nou incredere in propriile-i forte. A treia dorinta e cea mai emotionanta: il roaga pe Frankie sa-l convinga pe tatal lor sa-si ia la revedere de la el, ca sa poata sa traiasca mai departe ca niste oameni obisnuiti, fara umbrele trecutului.

Eroul meu de astazi are ceva din personalitatea micutei din film. Asemenea membrilor familiei din "In America", a plecat catre o altatara ca sa uite de griji, de boli si de saracie, s-a dus sa munceasca folosindu-se de forta corpului sau a mintii, s-a dus sa castige bani.

Are si el o superstitie legata de trei dorinte si le-a rostit in gand, fara sa-l auda prietenii sau vecinii. Prima dorinta a fost sa-i gaseasca sanatosi pe ai lui la intoarcere, sa le fie bine si sa faca fata dorului de el. Cea de-a doua dorinta a fost sa se adapteze usor pe alte meleaguri si sa faca bani ca sa poata sa-i trimita acasa la ai lui.

A treia dorinta si-a pus-o intr-o fractiune de secunda, cand intr-o dimineata s-a aflat intr-un tren al mortii. Si-a dat seama ca omul e un animal ciudat, n-are nevoie decat de vorbe bune si dovezi ca exista si altii pe aceeasi lungime de unda cu el, ca sa poata merge mai departe. In secunda aceea s-a folosit de ultima dorinta la care mai avea dreptul, si s-a rugat ca ai lui, cei care-l iubesc si nu il vor mai vedea, sa gaseasca sprijin unii in altii ca sa mearga mai departe. Si stie ca dorinta i se va indeplini.

E pe genericul de final al filmului In America un amanunt care va va face sa vedeti altfel toata povestea. Si daca vi se va intampla sa plangeti (pelicula e cu adevarat emotionanta), dupa ce veti citi cele doua cuvinte scrise imediat dupa generic, un zambet larg si linistitor se va aseza pe chipul vostru. E o dedicatie speciala acolo, tot asa cum randurile de fata sunt o dedicatie pentru Tibor, Alois, Nicoleta, Stefan, Alexandru, Livia, Ionut, Paula, Petrica, Gabriela, Czabo, Mariana si pentru cei ale caror nume nu sunt inca publice. Si pentru cei aproape 200 de spanioli. Si pentru familiile lor. La fel ca pe genericul de final al filmului In America - o pelicula scrisa si regizata de Jim Sheridan cu participarea celor doua fiice ale sale, Naomi si Kristen.
CRISTINA BAZAVAN - Jurnal de cinefil