Muzică mai tare decît ţuica de gutui

RĂDĂCINI  ●  Valea Timocului, Valea Cîntecului
Se numesc Firul & Mile Paunovic. La Belgrad li se spune "Stones Hunters", pentru că liderul formaţiei este colecţionar de pietre. Dar este şi pictor, şi poet.

RĂDĂCINI  ●  Valea Timocului, Valea Cîntecului
Se numesc Firul & Mile Paunovic. La Belgrad li se spune "Stones Hunters", pentru că liderul formaţiei este colecţionar de pietre. Dar este şi pictor, şi poet.

Dragoljub Firulovic este valah de pe Valea Timocului. Implicat în problemele comunităţii, încearcă să creeze punţi culturale între România şi Serbia, prin valori valahe. O asemenea punte culturală este pictura. Are în Negotin un atelier în centrul oraşului, pe care scrie româneşte FIRUL (a eliminat terminaţia slavă) şi a cărui vitrină e decorată cu pietre de toate culorile şi mărimile. Pînă şi unele dintre tablourile lui reprezintă pietre.

KOBIŞNIŢA. L-am cunoscut în vara aceasta, cu ocazia Programului internaţional "Şcolile de vară", organizat la Negotin de Universitatea de Arte din Belgrad şi unde fusesem invitat prin intermediul poetului Laurian Stănchescu. Firul este şi un cunoscut poet al Serbiei şi prieten cu Adam Puslojic, cel mai puternic reprezentant în viaţă al poeziei sîrbe. Adam este tot valah, descendent din Baba Novac, vestitul căpitan al lui Mihai Viteazul. Acasă la el, în satul Kobişniţa, aveam să luăm contact cu muzica valahă şi cu trompeta lui Mile Paunovic…

TRANSFER. Firul e conştient că muzica reprezintă cea mai rapidă formă de comunicare între oameni. Fiind înzestrat de la natură cu o voce de aur, nu se sfieşte să şi-o valorifice. Împreună cu valahul Mile Paunovic, cel mai bun cîntăreţ la trompetă din Balcani, a creat un proiect muzical etno-valah, pigmentat cu piese sîrbeşti. Au scos şi un CD, intitulat "Din răsărit, soare", care deja face "valuri" în Serbia. În acest proiect mai sînt cooptaţi sîrbul Dragan Jenic, la acordeon, şi tînărul bulgar Călin Gheorghiev, la flaut. Notorietatea lui Firulovic ca pictor al pietrelor s-a transferat automat asupra muzicii, formaţia lor căpătînd (supra)numele de "Stones Hunters". Aşa li se spune la Belgrad.

BOLEROUL ROMĂNESC. La o adică, muzica lor e mai tare ca piatra şi ca toate pietrele Văii Timocului. Dar este tare şi în alt sens, acela de esenţă obţinută prin distilare. Am băut, la un han de lîngă Negotin, "Iaz" (patron este tot un valah, Dragan Tacaţ), o incredibil de parfumată ţuică de gutui, tare de 60 de grade. "Beţi, ne-a spus Dragan, să vă miroasă frumos şi gura, şi sufletul." Ne spunea asta în timp ce "Stones Hunters" ne cînta o sfîşietoare doină valahă, interpretată la trompetă, pe care ei o numeau "boleroul românesc". Această piesă, ca de fapt toată muzica lui Firul şi a lui Mile, este mai tare şi mai parfumată decît ţuica de gutui de pe Valea Timocului. Nici nu-i de mirare, căci amîndouă s-au născut din aceeaşi rădăcină.