Patru intrebari pentru Dan Spataru

Un interpret care, ajuns la 64 de ani, continua sa faca fata cu brio noului val de artisti.

Ati implinit 64 de ani. Cum priviti viata prin prisma unui viitor bunic?
Ceea ce conteaza cel mai mult pentru mine este faptul ca am o viata de familie armonioasa. Fiica si sotia mea reprezinta centrul universului. Din pacate, ma uit la pensie si imi pare rau ca este atat de mica. Sunt sanatos, am doar o discopatie lombara, care ma mai deranjeaza din cand in cand. Am ajuns sa inteleg ce inseamna trecerea timpului, acum la 64 de ani, cand privesc viitorul cu optimism.

Ce parere aveti despre razboiul dintre manelistii Minune si Guta?
Cred ca este doar o cearta artificiala, pentru a-si face reclama. Ar trebui ca fiecare sa-si vada de treaba lui. Dar ce sa te faci cu posturile de televiziune care dau prea multa apa la moara si incurajeaza prostul gust? Nu mai avem ce invata de la televizor. Personal, le urez mult, mult succes, iar daca ei pot sa realizeze ceea ce am reusit eu, inseamna ca manelele fac parte din cultura noastra.

Ati purtat vreodata un razboi cu un om demn de luat in seama?
Singurul meu adversar de calibru a fost Dan Spataru. M-am luptat cu mine insumi, de suparare, pentru ca n-am reusit sa fiu rau, invidios, calic si hot. Am avut dusmani in randul ziaristilor, dar nu le-am luat in seama rautatile. Toata lumea ma arata cu degetul pentru ca-mi placea spritul, dar nimeni nu a zis "bravo!" cand am renuntat definitiv la acest viciu. Se vede doar partea rea a lucrurilor.

Va simtiti respectat dupa atatia ani de cariera?
Ar fi o minciuna sa spun ca nu. La aceasta varsta nu mi-am spus inca ultimul cuvant. Respectul publicului, singurul care conteaza, l-am simtit in mai multe spectacole la Chisinau sau Galati. Cand reusesti sa ridici in picioare o multime de oameni care te aplauda minute in sir, inseamna ca ai facut un lucru bun. Respectul spectatorilor este o emotie pe care nu mi-o poate provoca nimic in lume.
(Horatiu Tudor)