Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O cantareata care reuseste sa aiba performante doar cu ajutorul actoriei.
De unde te-ai ales cu porecla "flacaruia"?Profesoara mea de franceza (care nu stiu cat de incantata ar fi sa-i declin identitatea) imi spunea mereu asa. Considera ca-i seman foarte tare.
Eram foarte atasata de dumneaei. Comentam in particular lucruri care nu se povesteau la cursuri. Am rugat-o sa citeasca niste poezii scrise de mine. Ma gasea sensibila, dar in acelasi timp tonica. Tot cu dumneaei am avut si primele incercari de a juca teatru.
Daca muzica te-a calit,
ce efect a avut asupra ta
actoria?
Recunosc ca muzica m-a facut
sa ma simt in siguranta pe
scena. Ma consider o persoana
norocoasa, pentru ca
am descoperit prin ea placerea
de a comunica cu oamenii. In
schimb, prin actorie am
descoperit registre multiple de
exprimare. Relationand cu celelalte
personaje, am descoperit
cadre noi de traire. Rasplata
din partea publicului o
primesti, cel mai adesea, la
final, inainte de caderea
cortinei.
Ai putea trai fara sa canti,
multumindu-te doar
cu actoria?
Nici vorba! Cand cant apelez
la cunostintele mele in
materie de actorie. Cand joc
port sub masca personajului
un gand ascuns, ca intr-o
melodie specifica naturii
acestuia. Mie mi-e drag sa
cant si sa fac teatru, in
aceeasi masura. Dar cariera
mea, pana acum, s-a derulat
mai mult in sensul muzicii.
Cel mai important reper pentru
public ramane acela de
cantareata, desi menirea
mi-am gasit-o pe scena.
Care e complimentul cel
mai frumos pe care l-ai
primit pana acum?
Mi s-a spus ca sunt "dulce cand
rad, sau plang, sau cant, sau
cand privesc, pur si simplu!".
Traiesc ca pe niste victorii
depline complimentele pe care
mi le fac oamenii oriunde.
O data am auzit in plina
strada, glasul unui
barbat, strigandu-mi dintr-o
masina:
"Laura, te
iubesc!"...
(Dana
Ciobanu)
