Rezistenta - Povesti din Preoteasa

O buna parte din viata lui Laurentiu Toma se confunda cu Preoteasa, celebra Casa de Cultura a studentilor din Bucuresti. Bune si rele, jonglerii cu cenzura, multumirea de a oferi ceva libertate in plina dictatura, la Preoteasa.

Primul contact cu viata culturala studenteasca il are prin 1956, cand incepe sa activeze la Preoteasa ca artist amator. "Ajutam si la regia tehnica, maturam si scena, faceam ce era nevoie sa fac", isi aminteste Toma. A scapat usor de armata, pe care a facut-o la Teatrul Marinei din Constanta, apoi a devenit primul director al Clubului 303 (zis "3 gaura 3"), al Politehnicii, dar in ’68 partidul a avut "grija" de el si l-a dat afara.

"Organizasem faimoasa noapte a colindelor, pornita de la Politehnica spre Universitate. Am stat vreo doua nopti in Rahovei, dar am castigat ceva: vacantele de Craciun, care pana atunci nu se acordau. Studentii stateau de Sarbatori in camine, ba mai si veneau securistii peste ei sa le confiste mancarea si bautura. Am stat vreo trei ani de zile intr-un fel de «azil politic» la Teatrul Casandra, unde am lucrat ca secretar literar". In 1972 s-a intors la Preoteasa ca director, functie in care a ramas mai bine de 30 de ani.

DEBUTANTII. "In toti acesti ani s-au intamplat multe lucruri bune la Preoteasa. Pivnitele au fost tot timpul pline de formatii, nici nu se mai stie numarul si numele tuturor celor care au trecut pe aici sa faca repetitii. Aveam o trupa programata pe hartie, iar in sala erau doua-trei. Multi si-au facut debutul aici: Mondial, Holograf, Timpuri Noi, Voltaj etc". Basmul tine pana in 2003, cand Laurentiu Toma se retrage din functia de director, ramanand seful compartimentului cultural. De atunci, s-au perindat sase directori, "unul mai talentat decat altul. Ultimul era veterinar. In sfarsit, acum director este fostul portar al Casei de Cultura, care intre timp si-a terminat facultatea si masteratul".

AMINTIRI. Preoteasa a trecut si prin momente grele, mai ales in timpul regimului comunist. "Secretarii cu propaganda cereau, dupa vizionari, sa se scoata anumite momente din spectacole, dar la premiere ele se jucau neciuntite. Si in acest fel putem sa ne bucuram astazi de Ansamblul Doina sau de Teatrul Podul, care functioneaza de mai bine de 40 de ani. Eram obligati sa publicam programul saptamanal, in care trebuia sa avem cel putin doua-trei actiuni politice. Ne minteam si stiam ca ne mintim. Inaintea spectacolelor de teatru erau trecute omagii conducatorilor. In cel mai nefericit caz pentru noi, acestea insemnau doua-trei minute de poezie, dar, de cele mai multe ori nu se tineau si se jucau doar piesele de teatru", isi aminteste fostul director. "Reuseam chiar pe vremea aceea sa aducem formatii straine, in cadrul programului de schimb cultural «Ambasadorii prieteniei». Era o nebunie la spectacole. De la noi cel mai adesea pleca Song-ul", spune Laurentiu Toma.

VIESPARUL "A fost un viespar de cultura aceasta institutie, asa darapanata cum si-o amintesc toti, mai cu fonduri, mai fara. A dospit de cultura studenteasca, de viata si de entuziasm. Asta a fost Preoteasa" Laurentiu Toma fost director Preoteasa

PUBLICITATE "Spre deosebire de Club A, noi nu prea am avut parte de publicitate. Inainte nici nu era nevoie, pentru ca Preoteasa era singurul loc din Bucuresti unde te mai puteai distra ca student" Laurentiu Toma fost director Preoteasa

TREI GRUPURI LONGEVIVE

La Casa de Cultura ascultai si rock, dar si poezii omagiale Cladirea din Calea Plevnei a fost construita intre 1935-1937, cu scopul de a adaposti Casa de Cultura a studentilor, la ideea lui Stelian Popescu, presedintele "Universul". Fondurile au provenit deopotriva de la "Universul", Ministerul Educatiei Nationale si din subscriptie publica. O importanta parte a arhivelor, pana aproape de anii ’60 lipseste, iar amintirile acelor vremuri nu se bazeaza decat pe legende. In 1957, in urma unei hotarari a Consiliului de Ministri, a devenit Casa de Cultura a studentilor Grigore Preoteasa in subordinea Ministerului Educatiei si Invatamantului. Casa de Cultura a studentilor are cativa "stalpi" de baza, formatii si ansambluri care au rezistat de-a lungul timpurilor. Ansamblul folcloric "Doina", care-si innoieste membrii in fiecare an, a avut parte de cele mai multe deplasari in strainatate. Teatrul "Podul", mereu un teatru de avangarda, beneficiaza de indrumarile regizorului Catalin Naum. Grupul Song, desi a ramas fara liderul sau, Ioan Luchian Mihalea, continua sa activeze cu succes.