x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Monden "Sunt oltean, dar in week-end sunt grec"

"Sunt oltean, dar in week-end sunt grec"

05 Ian 2005   •   00:00

Cand l-am auzit pe Virgil Ogasanu vorbind greceste, am crezut ca am gresit adresa. Dupa ce a terminat convorbirea telefonica, ne-a spus zambind ca la capatul firului era mama. Apoi si-a cerut scuze ca ne-a facut sa asteptam si a anuntat deschisa sesiunea de discutii.

DANA ANDRONIE

FAMILIE DE ACTORI. Virgil Ogasanu isi doreste sa fie distribuit intr-o piesa alaturi de fiul sau, Mihai
Jurnalul National: Cine v-a distribuit in rolul de actor?
Virgil Ogasanu: Profesorul de romana de la liceu. Am primit primul rol, cand eram in clasa a IX-a, in piesa "Mielul turbat", de Aurel Baranga. Si eu, si colegii mei ne puneam mustati, ne machiam, ne dadeam cu dermatograf de la mama. Ne jucam cu ce aveam! La Turnu Severin, unde stateam, n-am avut un teatru stabil. Era un oras prea mic.

Prea mic si pentru Virgil Ogasanu…
Da. Am plecat la Bucuresti, pentru a da examen. N-am luat din prima, pentru ca ajunsesem prea tarziu. Si am facut o scoala sanitara, pentru a scapa de armata.

Tatal, jurist la un combinat de taiat porci

Ati fost asistenta?
(Rade) Cam asa ceva. Stiu sa fac si injectie. Am invatat incercand pe colegii mei de la scoala. Atunci nu era problema cu SIDA.

De ce nu v-ati facut medic?
Pentru ca imi placea scena. Tata voia sa fiu medic veterinar. El lucra la un combinat de taiat porci. Era jurist consult. Vedea cat de bine traia un medic veterinar. Daca stau si ma gandesc, cred ca imi era mai bine daca ii urmam sfatul. Acum n-as mai fi luat de la tarani doar un kilogram de ceapa cu 1.000 de lei mai putin… (rade)

Aveti ceea ce v-ati dorit
Da. Am vrut sa fiu actor, si sunt actor!

Ati facut figuratie?
Bineinteles, in ultimul an de facultate. La Teatrul Giulesti, si castigam 25 de lei, la fiecare spectacol. Am fost fascist si mancam bataie de la Stefan Banica. Odata i-am zis: "Nea Fane, nu mai da asa tare!". Avea o palma grea!

Aveti sange de grec?
Da. Mama s-a nascut intr-un sat de munte de la granita Greciei cu Albania. Clidonia se numeste satul. De la varsta de doi ani a fost infiata de o sora de-a mamei ei, care era stabilita in Romania, la Turnu Severin. Avea o bacanie, era comercianta, ca toti grecii. Pentru ca nu a putut sa aiba copii, au luat-o pe mama. Ei erau bogati, iar bunicii mei erau foarte saraci si trebuiau sa creasca sase copii. Intr-un fel, au facut un bine. I-au oferit mamei mele de toate. Dupa ce a fost adusa in Romania, parintii n-au mai vrut sa fie oieri si au plecat si ei din satul natal. Iar mama n-a mai apucat sa ajunga la casa parinteasca. Dar eu am ajuns in satul ei.

"Mama a fost infiata"

V-ati dorit sau s-a intamplat pur si simplu?
Mi-am dorit si s-a intamplat cand nu ma asteptam. In 2000, s-a nimerit sa plec intr-un turneu in Albania, cu Teatrul din Braila. Iar Clidonia imi era in drum. Asa ca l-am rugat pe sofer sa fie atent daca va intalni un sat, care nu exista pe harta... Din intamplare, cum ma uitam pe geam la muntii golasi, am zarit o placuta pe care scria: Clidonia. Erau doar cateva case. Aproximativ 100 de metri erau intre placuta de la intrarea in sat pana la cea care anunta ca se termina satucul. M-am indreptat catre doi oameni care stateau pe o terasa, la o cafea. Le-am zis "Kalimera" (buna dimineata, in limba greaca) si am inceput sa le povestesc despre mama. Am ramas surprins sa aflu ca stiau unde este mama, ce face, pe unde ajunsesera fratii ei. I-am rugat sa-mi arate unde este casa in care s-a nascut mama. Mi-au aratat un munte inalt, unde se afla o biserica alba, in ruine, si mi-au zis ca, putin mai la dreapta, era casa pe care o cautam eu.

Asadar, sunteti jumatate, grec, jumatate oltean.
Da. Si sunt mandru. Dar maica-mea este si romanca. La un moment dat, a uitat sa vorbeasca greceste. Dupa 1960, a reusit sa se intoarca in Grecia, ca sa-si vada tatal. Dupa sase luni, a murit si el. Acum mama este la sora mea, in America, unde traieste de peste 20 de ani. Simt ca sunt grec. Imi place de mor muzica greceasca si nu ma pot abtine sa nu dansez pe ritmuri grecesti. Sunt oltean, dar in weekend sunt grec.

Nu v-ati repezit la rolul de ginere. V-ati insurat tarziu...
La 36 ani, pentru ca ma feream de institutia casatoriei. Scena mi-a furat mult, dar tot ea mi-a adus o sotie, pe Valeria, care fusese repartizata la Teatrul Bulandra. Am fost colegi, penru ca apoi sa jucam roluri importante si in viata, nu doar pe scena teatrului.

Si acum aveti o familie de actori.
Ma bucur ca si Mihai este actor. Imi doresc foarte mult sa jucam impreuna. Cred ca este pregatit, trebuie doar sa vrea sa faca un mare rol. As vrea sa fiu distribuit si eu, in aceeasi piesa.

LA PALME

"Bineinteles ca am facut figuratie, in ultimul an de facultate. La Teatrul Giulesti si castigam 25 de lei la fiecare spectacol. Am fost fascist si mancam bataie de la Stefan Banica. Odata i-am zis: «Nea Fane, nu mai da asa tare!». Avea o palma grea!" - Virgil Ogasanu, actor

DOAMNA BULANDRA IL VOIA PE COTESCU
Daca n-a vrut sa fie doctor, Virgil Ogasanu a fost totusi nevoit sa imbrace halatul alb. Pe vremea Tovarasului, a primit rolul de medic al unei ferme zootehnice. Tatal sau a fost fericit sa-si vada fiul medic veterinar. Chiar daca s-a intamplat pe micul ecran. Ogasanu a ales totusi scena, nu coada vacii. Actorul n-a uitat-o pe doamna teatrului romanesc: Lucia Sturdza Bulandra. "Doamna Bulandra se ducea la Gheorghiu Dej si ii spunea: «Ghita, sa nu mi-l iei pe Cotescu la armata, pentru ca am premiera cu el»".

TOMA
A ajuns la Teatrul Bulandra, desi i se parea ca este un teatru prea serios si prea greoi pentru el. Teatrul de Comedie, condus de Radu Beligan, era mai pe gustul lui. Dar n-a avut de ales. Pentru a intra la Teatrul Bulandra, a dat concurs cu Toma Caragiu si cu Gina Patrichi. "Toma a recitat o singura poezie: «Catelus cu parul cret». In schimb, noi trebuia sa avem un repertoriu serios", ne-a povestit amuzat Ogasanu. Dar a intrat si a devenit colegul lui Toma Caragiu. "Se tinea foarte mult de glume. Chiar in timp ce jucam in fata spectatorilor. Era nenorocire atunci cand incepea sa rada. Nu se mai putea opri".
×
Subiecte în articol: antimonden mama teatrul