Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Bucuresti, Colea Rautu a ajuns in 1933. Datorita sportului. Intentiona sa se faca ""futbolist"". ""Intotdeauna mi-a placut sportul. Am practicat si atletism. Sunt castigator de crosuri, la Chisinau. 10 mii de metri in 31 de minute, 24 de secunde. S-au crucit aia. Asa plamani am avut.""
Rapidist patimas, Colea Rautu escalada Teatrul Giulesti si de pe acoperis urmarea antrenamentele futbolisilor, asa cum le zice el. Normal ca a devenit rapidist. Acum tine tot cu echipa ""gararilor"", iar pe Razvan Lucescu, antrenorul, il simpatizeaza: ""Baiat finut, elegant"". In ultima vreme nu mai asista pe viu la meciurile echipei favorite. Le urmareste doar la televizor. ""Nu ma mai duc nu pentru ca nu m-as simti in stare, dar nu-mi place atmosfera. Cat de hapauc eram, dar n-am fost golan. Nu-mi plac dezordinea si mizeria. Iar pe stadion se injura, se urla, si nu-mi place.""
ARTIST LA TANASE. Planurile lui de a deveni mare futbolist in Capitala nu s-au implinit, pentru ca destinul a schimbat macazul si l-a trimis pe alta linie. Cea artistica. Intamplator a zarit un anunt prin care se cautau tineri coristi. A luat proba si a fost acceptat in cor, dupa ce a cantat ""Oci ciornii"". Unul din prietenii pe care si-i facuse in Bucuresti l-a dus apoi la Teatrul de Revista Constantin Tanase, ca sa faca figuratie in spectacole. ""Cu asta-mi duceam viata. Dar, fiind muzical si avand doi baieti langa mine de calitate fenomenala, am facut un trio. Trio Carabus: Radu Zaharescu, Grisa Tascarov, Colea Rautu. Dimineata, la Tanase se dadeau niste spectacole in beneficiul cutarui actor, iar suma adunata ii revenea. Voiam sa aparem si noi in spectacol. Din pacate, n-aveam cu ce. Asa ca l-am rugat pe Puiu Maximilian sa ne scrie vorbele la o melodie, ca sa avem si noi ceva de cantat. A iesit aceasta melodie, simpla si frumoasa: - Colea Rautu ne-o canta - «A, aaaloo, alo, aici coli, colea, colo/ E-o melodie care te-mbie, de vreti si voi, cantati dupa noi: coli, colea, colo. Aici coli, colea, colo. Oho!». Lumea: «Bravoooo!!!, Uraaaa!!!». Aplauze peste aplauze. Tanase nici nu stia ca exista la el in trupa, in figuratie, asa trei baieti. «Cine-s astia, ba?». Ne-a chemat la el si unde crezi ca ne-a dus? Direct la casierie, la coana Jana, sa ne dea nu stiu cati bani si sa iscalim contractul. Ne-a angajat. Asa am intrat in spectacole si am ramas la Tanase vreo cinci ani. M-a luat cu el, cu trupa, in Egipt, in Grecia, in Turcia...""
DACIAN A FACUT PLAYBACK, IAR COLEA A CANTAT IN LOCUL LUI. Succesul debordant i l-a adus cantecul ""Hei cosar, cosar"", piesa pe care initial a refuzat-o Piu Mironescu. ""Asta facuse studentia la Paris. Era nepotul lui Mironescu, presedintele Guvernului roman pe timpul liberarilor. Am cantat si la Opereta. Asta a fost inainte de orice. Ma cunostea Dacian. «N-ai vrea sa vii la doamna Vladoianu, la Opereta?», spune el. «Se da si leafa?», zic eu. «Da, sigur!», ma linisteste el. Madam Vladoianu m-a placut indata si... ce-ai zice daca l-am dublat pe Dacian intr-un cantec!? Chiar la el in teatru. Era tun de ragusit, iar spectacolul nu-l putea amana. Cum o sa piarda doamna Vladoianu milioane? Cu inlocuitor nu se putea, pentru ca Dacian era foarte iubit de public. Se auzea glasul meu, iar el dadea doar din plisc. Numai o data am cantat la Opereta.""
S-A IMPACAT CU REGIZORII. A facut cariera in teatru si in film. A jucat la Teatrul de Stat din Pitesti, Teatrul Giulesti, Teatrul Mundi, Teatrul Nottara, Teatrul National. A jucat in zeci de filme, aproape 70, - multe dintre ele regizate de Sergiu Nicolaescu. Spune ca toate rolurile l-au apropiat oarecum de Colea Rautu din viata. Si le-a iubit pe toate, pentru ca, ""daca nu ti-e drag, n-ai ce cauta in film"". Si cu regizorii a lucrat bine. ""Ma impac cu ei. Nu-i contrazic. Niciodata n-am facut asa. E cea mai mare prostie. El are parerea lui, iar eu trebuie sa-l ascult, vad apoi cum merge treaba, simt pulsul bucatii. Ma controlez la repetitie, in fata colegilor mei, inainte de a iesi in spectacol. Ei iti dau nota. Colegii. Si ma inteleg cu toata lumea, pentru ca nimeni nu-mi ia painea mea si eu nu iau painea nimanui. Este lume fel de fel, dar trebuie sa te adaptezi in viata.""
""Relatia mea cu Dumnezeu cred ca este buna. Nici nu avea cum sa fie altfel. Corul bisericii de la Soloca era condus de bunelu (n.r. - bunicul). Acolo ne petreceam si sarbatorile. Am avut semn aici, pe nas, timp indelungat, pentru ca ma lovea bunelu cu cartonul ori de cate ori cantam fals. «Usizi copilul, mai! Nu ti-i rusani. Om batran», spunea babusca lu’ bunelu. Dar asta se intampla din neatentia mea, pentru ca nu intram cand trebuia. Cascam gura""
