Trei politisti dau lectii de cultura

In 2001, prin bunavointa directorului Grigore Arsene, Editura Curtea Veche publica doua "ciudatenii" editoriale.

E vorba de primul dictionar romano-tiganesc ("in grai caldararesc", cum se precizeaza pe coperta) si primul ghid de conversatie romano-tiganesc. Protagonistii acestui demers editorial nu sunt (cu o singura exceptie) membri ai etniei, ci... politisti! E vorba de generalul Lazar Carjan, colonelul (acum in rezerva) Nicolae Bitu si maiorul (in rezerva si el) Marian Speriatu. Grafica de interior a ghidului e realizata tot de un ofiter de politie (de la Tg. Jiu), Florin Preda Dochinoiu.

INITIATIVA. Dar, dincolo de performanta in sine si valoarea de pionierat a acestor carti, elementul cu adevarat spectaculos e altul. Ghidul de conversatie romano-tiganesc are, in partea a doua, traduceri literare din limba romana in graiul caldararesc: fragmente din Biblie, rugaciuni, poezii de Mihai Eminescu, George Cosbuc, Miron Radu Paraschivescu, George Astalos si Luminita Mihai. Sectiunea incepe cu "Tatal nostru", iar printre poeziile traduse se numara si "Luceafarul" (toate cele 98 de strofe). Scriitorul Gheorghe Astalos, afland de initiativa si de faptul ca si cateva texte ale sale figurea-za in aceasta selectie, a venit de la Paris special pentru a vedea "minunea", scriind el insusi prefata cartii. "Extraordinara performanta a celor trei magi ai «tiganiadei» de fata invita la admiratie si recunostinta" - marturiseste scriitorul. "Pentru ca, prin publicarea ghidurilor, dictionarelor si flash-urilor lirice din sumar, literatura noastra isi imbogateste repertoriul cu o marturie scrisa a unui idiom pe cat de ignorat de laici, pe atat de rascolitor in muzicalitatea lui." I

nteresant e ca ambele volume, desi constituie o lectie de initiativa culturala in spiritul UE, au fost intampinate cu destula raceala de Ministerul Culturii, dar mai ales de structurile oficiale ale etniei rromilor.

SUCAR

Nu e nici timp, nici loc pentru a prezenta integral "Luceafarul" ("O luciafaro") in exotica varianta caldarareasca propusa de autori. Dar cateva strofe sunt chiar sucare: "Sas ac data sar anda-l povesti/ Sas sar nici ac data/Andal neamurea bare, imparatesti/ ac sei sucar prea./I sas iec le parintendz/I mandro anda sea cola/Sar si ie fecioara mascar al sfintea/I o sonoto marcar al stelea./Anda-i useal le falnicengo boltea/Oi laco paso indreptil/ Pasa-i fereastra, cai ando colto/ O luceafaro ajucarel./Dichalas sar pe-l mari, ande zarea/Rasaril i stralucil,/Pa-l miscome cararea/Corabii cale garen./Dichlea-les aghes, dichlea-les tehara".

BICIUL GENERALULUI

Coordonatorul editorial si stilistul traducerilor a fost generalul de brigada Lazar Carjan (acum chestor la Directia Pasapoarte a MAI). Colonelul in rezerva Nicolae Bitu este singurul rrom din echipa si singurul cunoscator, pana la detalii si nuante, al idiomului tiganesc. "Este un om extraordinar si cu mare deschidere spre cultura. Iar ca ofiter de politie, cred ca a fost cel mai bun produs al etniei din Politia Romana" - il caracterizeaza fostul lui superior. "N-as fi crezut niciodata ca voi traduce «Luceafarul» (foto) in limba tiganeasca - declara, la randul lui, colonelul Nicolae Bitu. Si nici nu as fi avut curajul sa fac asta, daca nu era «biciul» unui general ca sa ma impinga de la spate. Acum sunt multumit si, as putea spune, chiar fericit." Cel de-al treilea membru al echipei, maiorul Marian Speriatu, nu este tigan, dar a trait printre tigani atat in copilarie, cat si la maturitate, ca politist. Le-a cunoscut bine obiceiurile, necazurile, naravurile, calitatile si, mai ales, limba, ceea ce a facut din el un coechipier extrem de important la realizarea celor doua carti. Pacat ca autorii si editura nu au primit sprijin, nici guvernamental, nici PHARE, nici de alta natura.