Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Examinând aceste trăsături, putem înțelege mai bine peisajul emoțional al celor care s-au confruntat cu această dificultate.
Iată 8 trăsături comune ale adulților care au fost abandonați de unul dintre părinți în perioada copilăriei:
1) Reziliența emoțională
După ce s-au confruntat la o vârstă fragedă cu realitatea dură a abandonului părinților, mulți oameni dezvoltă o trăsătură neașteptată: rezistența emoțională.
Viața le-a aruncat devreme o provocare și nu au avut de ales decât să învețe să se echilibreze. Acest lucru se traduce adesea într-o abilitate neobișnuită de a rezista adversității și de a-și reveni din eșecuri la vârsta adultă.
S-au confruntat cu una dintre cele mai dureroase experiențe pe care le poate îndura un copil, așa că, în esență, s-au antrenat pentru momente grele.
Acest lucru nu înseamnă că sunt imuni la durerea emoțională. Dar experiențele lor timpurii i-au modelat adesea cu o forță unică și admirabilă.
Cu toate acestea, este vital să ne amintim că această rezistență a apărut din necesitate, nu din alegere. Și, deși poate fi o trăsătură puternică, este, de asemenea, o amintire emoționantă a greutăților cu care s-au confruntat.
Citește pe Antena3.ro
2) Independența
Să crești fără un părinte înseamnă adesea să înveți lucruri pe cont propriu. Trebuie să faci un pas și să umpli golul lăsat de părintele absent, ceea ce poate duce la un sentiment sporit de independență.
Dar este important de reținut că această trăsătură, deși este benefică în multe privințe, vine și cu partea ei de provocări, cum ar fi dificultatea de a cere ajutor sau tendința de izolare.
Este o trăsătură comună printre cei care s-au confruntat cu abandonul părinților, dar, ca toate trăsăturile, are punctele sale forte și punctele sale slabe.
3) Hiper-vigilența
Una dintre cele mai surprinzătoare trăsături care pot apărea din abandonul părinților este hipervigilența. Aceasta este o stare crescută de sensibilitate senzorială, adesea însoțită de o intensitate exagerată a comportamentelor folosite pentru a detecta amenințările.
Hipervigilența este de fapt un răspuns comun la traume și nu este diferit pentru cei care s-au confruntat cu abandonul.
Asociația Americană de Psihologie notează că acei copii care se confruntă cu abandonul părinților pot rămâne în alertă maximă pentru pericol, chiar și în circumstanțe care nu justifică acest lucru. Acest lucru poate duce la anxietate și stres la vârsta adultă deoarece rămân în mod constant în gardă pentru orice amenințări percepute la adresa stabilității sau siguranței lor.
Înțelegerea acestei trăsături ne poate ajuta să empatizăm cu cei care o afișează și să oferim sprijinul de care au nevoie.
4) Provocări legate de intimitate
Nu este neobișnuit ca adulții care au fost abandonați de un părinte în anii lor de formare să se lupte pentru a forma relații intime. Frica adânc înrădăcinată de a fi abandonați din nou îi poate face să fie precauți și să nu lase oamenii să se apropie prea mult.
Această frică se manifestă adesea ca o măsură de protecție. Este ca și cum ai construi ziduri emoționale pentru a evita durerea potențialului abandon. Drept urmare, s-ar putea să-și păstreze distanța în relații sau să saboteze conexiunile înainte de a deveni lucrurile prea serioase.
Înțelegerea acestei trăsături poate fi primul pas către vindecare și formarea de relații mai sănătoase. Este important ca noi, ca prieteni, parteneri sau terapeuți, să abordăm această problemă cu empatie și răbdare.
5) Dorința de a-i face pe ceilalți să se simtă apreciați
Poate una dintre cele mai frumoase trăsături care pot apărea dintr-o experiență atât de dureroasă este dorința de a-i face pe ceilalți să se simtă apreciați. Cei care au simțit înțepătura abandonului deseori fac tot posibilul pentru a se asigura că alții nu simt la fel.
Ei pot deveni campioni ai incluziunii, asigurându-se întotdeauna că toată lumea dintr-un grup se simte văzută și apreciată. Ei știu cum este să fii lăsat afară și nu și-ar dori nimănui acel sentiment.
Această trăsătură este o dovadă a forței spiritului uman. Arată că și în fața adversităților putem alege bunătatea și empatia. Este o căptușeală de argint care iese dintr-un trecut întunecat, amintindu-ne de rezistența și frumusețea fiecărui individ.
6) Dificultate de a avea încredere în ceilalți
Încrederea vine ușor pentru unii dar pentrabandonați de un părinte se poate simți ca o luptă dificilă. Oamenii în care ar trebui să avem cea mai mare încredere în această lume sunt părinții noștri, iar atunci când unul dintre ei pleacă spulberă în copil această credință fundamentală.
Această luptă cu încrederea nu este un defect de caracter, ci un produs secundar al experiențelor dureroase. Știind acest lucru ne poate ajuta să fim mai răbdători și mai înțelegători cu noi înșine și cu ceilalți care se confruntă cu lupte similare.
7) Dorința puternică de a reuși
Mulți adulți care au fost abandonați de un părinte în timpul anilor lor de formare dezvoltă o dorință puternică de a reuși. Fie că este pentru a-și dovedi valoarea, pentru a-l face pe părintele absent să regrete plecarea sau pur și simplu pentru a se asigura că pot avea întotdeauna grijă de ei înșiși, aces lucru poate fi o caracteristică definitorie.
Adesea se străduiesc din greu, țintând spre excelență în domeniile alese. Ei pot avea performanțe mari, hotărâți să-și creeze o viață mai bună decât cea cu care au început.
Dar este important să ne amintim că, deși acest impuls poate duce la succes, poate duce și la epuizare dacă nu este gestionat cu atenție. Echilibrarea ambiției cu îngrijirea de sine este crucială pentru bunăstarea pe termen lung.
8) Empatie
Poate cea mai semnificativă trăsătură care se poate dezvolta dintr-o copilărie marcată de abandon este empatia. După ce au experimentat dureri profunde, acești indivizi dezvoltă adesea o sensibilitate puternică la suferința celorlalți.
Ei înțeleg cum este să fii rănit, să te simți lăsat în urmă, iar această înțelegere se poate traduce într-o capacitate puternică de empatie. Ei pot fi cei care întind mâna, care acordă o ureche simpatică, care înțeleg cu adevărat.
Această empatie este o dovadă a puterii și rezistenței lor. Este dovada că și din experiențele dureroase ceva frumos poate ieși la iveală, notează geediting.com.
