Sakura: cum sarbătoresc japonezii florile de cireș

Potrivit cumvaplace.ro, timp de aproximativ o lună, Japonia și vizitatorii săi se bucură de flori. Sărbătoarea se numește Festivalul Hanami și celebrează obiceiul tradițional al japonezilor de a se bucura de culorile și aromele florilor de cireș (sakura) și prun (ume). Festivalul este planificat abia după anunțarea prognozei de înflorire, care, spre îngrijorarea tuturor, pare tot mai timpurie. 

Conceptul de Hanami datează din secolul al VIII-lea (710-794) și simbolizează primirea primăverii și aprecierea și admirația frumuseții naturale. De altfel, florile de cireș se bucură de o mare prețuire în Japonia, fiind considerate simboluri ale vieții și ale renașterii.

Și pentru că durata de viață a sakura este relativ scurtă, perioada de înflorire a florilor de cireș este și o reamintire a faptului că atât viața, cât și frumusețea, sunt trecătoare, așadar merită să ne bucurăm de ele din plin. Această idee este adesea numită „mono no aware” sau nimic nu durează pentru totdeauna și se regăsește în artă, cântece populare și cultura populară japoneză.

Cum sărbătoresc japonezii Sakura?

Adesea sunt petreceri în aer liber, în parcuri de multe ori, sub minunații copaci cu flori de cireș roz vibrant, ziua sau după apusul soarelui. Într-un mod foarte poetic, petrecerile deosebit de frumoase de seară sunt denumite Yozakura, „sakura de noapte” și includ adesea felinare de hârtie atârnate printre copaci, aducând o nouă perspectivă și frumusețe florilor de cireș.

Pentru cei care își doresc să viziteze Japonia măcar o dată în viață, este momentul cel mai potrivit pentru a rămâne cu o imagine uimitoare a unei țări de poveste. 

Și pentru că sărbătoarea înseamnă și un meniu special:

• sake: o băutură alcoolică preparată din suc de orez fermentat, sake-ul este considerat băutura preferată pentru sărbătorile hanami. Sunt zone unde se bea sake de dimineața până seara pentru a sărbători florile de cireș. Aia nu înseamnă că fiecare participant depășește limita de consum a alcoolului. 
• Ceremonia ceaiului: la fel ca sake-ul, ceaiul este obișnuit în timpul sărbătorilor hanami. Aceste ceremonii tradiționale aduc în imagine adesea decorațiunile cu motive florale, de flori de cireș, a ceștilor și ceainicelor. Și atât ceaiurile negre, cât și cele verzi pot fi amestecate aromate cu sakura, încă o modalitate de a experimenta florile de cireș.

Japonezii au un proverb care îi tachinează pe cei care nu simt prioritățile reale: găluște, mai degrabă decât flori (hana yori dango), care sugerează că suntem mai interesați de mâncarea și băutura care însoțesc o petrecere hanami, decât de admirarea efectivă a florilor.

Dar ar fi păcat ca la sărbătoarea florilor de cireși sau în orice alt moment al anului să vizităm Japonia și să nu ne bucurăm de întreaga sa moștenire culturală. Iar bucătăria locală face parte din întregul complex cultural al unei zone.

Ce să alegem pentru a ne bucura pe de-a întregul de experiența japoneză?

• Sushi: carne sau pește cu orez special, învelite de obicei în alge
• Udon: unul dintre cele trei soiuri principale de tăiței. Sunt mai groși și cu o textură mai gumată, din făină de grâu și apă sărată.
• Tofu: este parte a dietei tradiționale în țările asiatice, nu doar pentru vegetarieni. Toată lumea o asemuie cu brânza vegetală, este o pastă făcută din soia. 
• Tempura este un alt clasic japonez care a depășit de mult granițele. Sunt bucăți sau felii de carne, pește și/sau legume acoperite cu un aluat special și prăjite în baie de ulei până devin crocante.
• Yakitori: am putea spune că sunt chipsurile japonezilor, pentru că asta mănâncă ei când se uită la un meci, de exemplu. De fapt sunt frigărui de pui.
• Sashimi: e ceea ce foarte mulți cred ca e sushi, dar nu e. Este pește crud sau carne foarte subțire feliată, servite de obicei cu ridiche daikon, ghimbir murat, wasabi și sos de soia. 
• Ramen: celebra supă din carne de porc cu tăiței și cu ou fiert și alte vegetale a japonezilor. 
• Donburi: aproape la fel de popular ca ramenul, este o alegere comună pentru prânzul celor atât de ocupați și muncitori japonezi. Constă în fierberea sau prăjirea diverselor tipuri de carne, pește și legume cu orez la aburi, servite în boluri mari, numite și „donburi”.
• Tamagoyaki: pe scurt, este omleta japonezilor, rulată și tăiată în așa fel încât să o poată mânca cu bețișoare.
• Soba sunt unul dintre cele trei soiuri principale de tăiței. Spre deosebire de udon și ramen, se fac parțial, dacă nu în întregime, din făină de hrișcă
• Kashi Pan se traduce prin pâine dulce și sunt chiflele tradiționale locale.
• Miso Soup: făcută dintr-o combinație de pastă de miso (boabe de soia fermentate) și bulion dashi, supa este servită ca garnitură cu micul dejun, prânz și cină
• Yakisoba: tăiței prăjiți cu varză rasă, carne de porc, morcovi și alte legume și un sos. Este ceea ce noi am numi street-food și nu lipsește de la niciun festival de vară în Japonia
• Wagashi: dulciuri tradiționale japoneze cu orez mochi, pastă anko, kanten (agar), castane și zahăr. Reprezintă cel mai autentic mod de a încheia o masă japoneză sau o ceremonie a ceaiului.