Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deși multe lucruri s-au schimbat de-a lungul secolelor, un lucru a rămas același: natura sacră a Soarelui. Credințele, sărbătorile și obiceiurile noastre zilnice se învârt în jurul căldurii și luminii pe care ne-o oferă, inspirând nenumărate legende și festivaluri.
Din punct de vedere meteorologic, mulți asociază sosirea iernii cu zilele mai reci și mai scurte. Cu toate acestea, din punct de vedere astronomic, sezonul de iarnă începe cu solstițiul de iarnă.
Ce este solstițiul de iarnă
Cunoscut și sub denumirea de solstițiul de hibernare, are loc atunci când oricare dintre polii planetei noastre atinge înclinarea sa maximă departe de Soare.
Acest lucru se întâmplă de două ori în fiecare an, pentru emisfera nordică și pentru emisfera sudică.
Ziua solstițiului de iarnă marchează cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte din an.
Încă din timpuri preistorice, solstițiul de iarnă a jucat un rol important în tradițiile oamenilor și este sărbătorit și astăzi pe tot globul.
Numele provine din cuvintele latine „sol” și „sister”, care înseamnă „soare” și „a sta pe loc”. Deci, solstițiul se referă la ziua în care soarele stă nemișcat.
Când are loc
Solstițiul de iarnă din acest an va avea loc vineri, 22 decembrie 2023. Deci, din punct de vedere astronomic, sezonul de iarnă nu va începe până atunci.
În conformitate cu aceasta, sezonul astronomic de iarnă urmează să se încheie miercuri, 20 martie 2024.
Mituri și legende
Triburile și comunitățile străvechi din emisfera nordică au asociat iarna cu moartea recoltelor lor iar oamenii au suportat greu vremea rece.
Având în vedere lipsa lor de cunoștințe științifice, ei nu au putut să-și dea seama de ce soarele apărea mai puțin. Așa că, pentru a înțelege, au venit cu explicațiile lor mitice.
Multe comunități erau convinse că soarele este o figură feminină: o zeiță sau o regină. Arabii preislamici din sud o numeau Atthar, în timp ce mesopotmienii se refereau la Regina Cerului ca Arunna. Vikingii o cunoșteau drept Sol, iar inuiții o numeau Sora Soarelui.
Nordicii credeau că solstițiul de iarnă marchează momentul în care zeițele lor vor naște, aducând mai multă lumină pe planeta întunecată Pământ. Așadar, s-au referit la asta drept „noaptea mamei”.
Legenda finlandeză spune că zeița din nordul Louhi ar răpi luna și soarele și le-ar ține captive în interiorul unui munte, ceea ce provoacă zilele reci și întunecate ale iernii.
Între timp, scoțienii se refereau la solstițiul de iarnă drept „Grian-stad Geamhraidh”, adică „iarna oprită de soare”. Miturile lor arată că o zeiță rea, care aducea frigul iernii, ar dispărea doar atunci când scoțienii ar sculpta imaginea ei într-un buștean de lemn și l-ar arde.
Cum este sărbătorit
Având în vedere cât de vital este soarele pentru supraviețuire, solstițiul de iarnă a devenit una dintre cele mai importante zile din calendar.
Până astăzi, omagiem noaptea lungă și întunecată care marchează punctul de cotitură al călătoriei soarelui înapoi la noi.
În Europa, comunitățile se adună în monumente antice care sunt atent aliniate cu mișcările soarelui, cum ar fi Stonehenge în Anglia și Newgrange în Irlanda. În timp ce Newgrange indică răsăritul solstițiului de iarnă, Stonehenge marchează apusul solstițiului de iarnă.
Comunitățile cu ascendență persană marchează ziua cu festivalul Yalda, care sărbătorește victoria luminii asupra întunericului și ziua de naștere a zeului soarelui Mithra. La solstițiul de iarnă, familiile se întâlnesc și stau treze noaptea pentru a primi împreună soarele dimineții. iar apo sărbătoresc, scrie standard.uk.
În China, festivalul Dongzhi celebrează sosirea iernii. Se crede că a început ca un festival de sfârșit de recoltă în vremuri străvechi, când fermierii se întorceau de pe câmp pentru a se bucura de roadele muncii lor alături de cei dragi. Festivalul este cunoscut pentru meniul său special, constând în vin de orez, găluște, orez cu ghimbir, carne prăjită și multe altele, dar și pentru familiile care își dedică timp venerării strămoșilor.
