O seară în „Cuibul Artiştilor” - teatru şi vin, din partea casei

Seară de seară, e agitaţie la Facultatea de Instalaţii din Bulevardul Pache Protopopescu. Nu, nu se înghesuie studenţii să facă ore suplimentare, ci vin oamenii la teatru, în sala de festivităţi. Acolo şi-au făcut sediu de teatru tinerii actori din trupa independentă "Cuibul Artiştilor". La intrare, te iau în primire doi boboci de liceu, care ţin evidenţa rezervărilor şi te îndrumă către locurile din sală. Ei sunt juniorii trupei. După şcoală, vin seara la teatru, apoi stau şi noaptea să repete. Unii petrec la repetiţii în jur de 120 de ore pe lună, aproape la fel de mult cât muncesc părinţii lor, numai că ei nu muncesc pe bani, ci de plăcere şi de dragul unor experienţe inedite.

Rezervările se fac pe Facebook. Nu te costă nimic să vii la spectacol. Ba, mai primeşti şi un pahar de vin, când te instalezi în sală, din partea casei, dacă vrei să intri şi mai bine în atmosfera boemă. Cine e cu maşina primeşte apă plată.

De unde bani? "Jucăm doar pe donaţii", spune Victor Ţăpeanu, liderul trupei. "Am venit de multe ori cu bani de acasă, de la părinţii care lucrează prin străinătate, a contribuit fiecare cu ce-a putut". Unii chiar au venit cu bani din alocaţii. Cei mai tineri actori din trupă sunt în primii ani de liceu, iar "veteranii" au până în 30 de ani. L-am întrebat pe Relu, unul dintre juniorii trupei, dacă vrea să facă teatru toată viaţă. "Vreau să mă fac actor şi procuror", mi-a spus. Părinţii ar vrea să-l vadă IT-ist, să fie siguri că are viitorul asigurat, că o să câştige bine. Abia când au venit să-l vadă pe scenă, au înţeles că e pasionat de teatru şi acum îl lasă să-şi piardă nopţile la repetiţii. A făcut 16 ani în septembrie şi este elev la Jean Monet, la filologie, la o clasă unde studiază engleza intensiv. Marcel e cu un an mai mare, e în clasa a XI-a, şi face chiar actorie. În câteva luni, a jucat în peste 70 de spectacole. Ar vrea să urmeze Conservatorul, să studieze mai multe instrumente muzicale. L-am întrebat dacă se poate trăi din asta în România. E încă optimist, spune că da, se poate trăi, dar cu multă muncă.

Mentori de la Teatrul Național București

La început, au jucat într-o cantină. Sau, altfel spus, au jucat cu cantina plină. "Spuneam că dăm teatru şi borş. Acum, dăm teatru şi vin. La primul spectacol, am jucat într-o sală de 144 de locuri şi am avut 230 de oameni. N-am lăsat pe nimeni la uşă. Stăteau inclusiv pe scenă", povestește Victor. Cum i-a venit ideea "Cuibului Artiştilor"? Din nevoia de a juca. Victor este actor colaborator la Teatrul Naţional, iar colegii de acolo l-au încurajat. Marius Bodochi şi Claudiu Bleonţ i-au fost mentori. Iar întâlnirea cu maestrul Mircea Albulescu l-a marcat profund: "Cu jumătate de an înainte să părăsească scena vieţii, ne-a înmânat marele premiu al Festivalului Mircea Albulescu de la Câmpina. Ne-a spus atunci să nu renunţăm să jucăm vreodată, că este nevoie de noi".

În mai puţin de un an şi jumătate, au pus în scenă 11 spectacole, cu care au luat 15 premii, la patru festivaluri. Au început cu un proiect foarte ambiţios: 300 de spectacole gratis, într-un an. Nu au terminat chiar într-un an. Spectacolul cu numărul 300 l-au ţinut după 530 de zile calendaristice. Dar au bifat între timp şi primul lor turneu naţional. Au susţinut spectacole în 10 oraşe din ţară, pe acelaşi principiu - teatru gratis și vin, din partea casei. Au fost la Craiova, Timişoara, Arad, Oradea, Cluj-Napoca, Braşov, Suceava, Iaşi, Galaţi şi Ploieşti. Nu mai vin cu bani de-acasă, ca la început. Încet-încet, au reuşit să găsească şi sponsori care să creadă în proiectul lor. Iar turneul prin ţară l-au făcut cu ajutorul unei firme de curierat.

Măsura succesului: 32.000 de spectatori

Pe pagina de rezervări, vizitatorii sunt întâmpinaţi cu mesajul: "Vă mulţumim enorm că aţi crezut şi credeţi în visul nostru. Faptul că ne sunteţi alături în această aventură, care la început părea o nebunie, este cea mai frumoasă recunoaştere pe care o putem primi".

Creierul acestei afaceri de suflet este tânărul actor Victor Ţăpeanu, supranumit de presă şi Leonardo di Caprio de România, pentru că seamănă izbitor cu celebrul protagonist din Titanic. Nu se laudă cu această asemănare. Se laudă, însă, cu cei peste 30 de mii de spectatori care au venit la piesele puse în scenă de „Cuibul Artiştilor”, din octombrie 2015 până acum. Mai are şi alte planuri. Pe termen lung, vrea să pună bazele primului teatru ecologic din România, susţinut numai din energie regenerabilă.

"Mama voia să mă fac preot, iar bunica - stomatolog. A fost o perioadă în care mi-a fost greu, mă certau tot timpul că stau prea mult plecat, că nu vin acasă... Acum sunt în sală la fiecare spectacol". Victor Ţăpeanu, actor, liderul trupei Cuibul Artiștilor

Sunt 22 în trupă şi dau un spectacol cam la două zile şi jumătate. Cel mai mult au repetat pentru o piesă o lună, cel mai puţin - numai 6 zile. De unde atâta energie? Din pasiunea pentru artă. Motto-ul lor este "arta se întâmplă".

#cuinimalateatru

La fiecare reprezentaţie, undeva în sală, există o cutie pentru donaţii. Donează cine vrea şi cine poate. Nu te trage nimeni de mânecă, nu se supără nimeni dacă vii la toate spectacolele şi nu donezi nimic. Ideea proiectului e să atragă tinerii către teatru. Asta nu înseamnă că îţi cere cineva buletinul la intrare. Oricine e binevenit în cuib. Şi, cum dar din dar se face raiul, cu banii obţinuţi din donaţii, tinerii actori vor acum să-i ajute pe nou-născuţii de la maternitatea din Câmpina. Vor să echipeze maternitatea cu aparatură de specialitate. Turneul naţional s-a derulat sub sloganul #cuinimalateatru.