Săptămâna trecută a avut loc premiera ultimei producţii a Operei Naţionale Române, cu participarea extraordinară a Alinei Cojocaru.
Lucrarea The Dream, a lui Frederick Ashton, a avut premiera mondială în anul 1964, când a făcut parte dintr-un spectacol în trei părţi dedicat cvadruplului centenar dedicat lui Shakespeare, alături de Hamlet în coregrafia lui Robert Helpmann (din anul 1948) şi premiera lui Kenneth MacMillan Images of Love (Imagini ale iubirii), inspirate de teme din sonetele dramaturgului. Cu John Lanchbery ca dirijor, care a realizat aranjamentul muzical al lucrării pentru scenă a lui Mendelssohn, Ashton a realizat un libret după piesa „Visul unei nopţi de vară” de William Shakespeare din care a exclus personajele de la curtea regală pentru ca baletul să devină un eseu al iubirii şi al naturii umane. Cearta şi împăcarea dintre Oberon şi Titania este subiectul principal, susţinut de încurcăturile celor patru îndrăgostiţi.
Zbor pe muzica lui Dmitri Șostakovici
Prima parte a spectacolului, lucrarea coregrafică DSCH, a fost realizată în anul 2008 pentru New York City Ballet, pe muzica lui Dmitri Şostakovici (Concertul nr. 2 în Fa major op. 102, compus în anul 1957). Numele baletului provine de la for-mula DSCH, motiv muzical (în notaţia muzicală de provenienţă germană) folosit de compozitor ca o aluzie la nu-mele propriu și ca o semnătură (acronim al numelui său). Premiera mondială a baletului DSCH din data de 29 mai 2008 s-a bucurat de prezenţa în distribuţie a unor artiști precum Wendy Whelan , Ashley Bouder, Benjamin Millepied, Joaquin De Luz, Gonzalo Garcia, iar costumele au fost realizate de Holly Hynes. Alte montări ale acestui balet au avut loc la Pacific Nortwest Ballet din Seattle (SUA), Teatro alla Scala din Milano și Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg.
Spectacolul se joacă din nou pe 16 decembrie.
Pe scena de la Bucureşti, spectacolul a fost de aceeaşi categorie ca şi cele montate la Covent Garden. Sunt păstrate toate elementele montării originale, butaforia, culorile, decorurile, ceea ce transpune şi mai mult spectatorul în magia scenei.