Cand dor pacatele

Ati ramas vreodata uimiti in fata unei icoane cu Iisus pe Cruce? Ati simtit cum vi se umple sufletul de o durere de nerecunoscut si cum lacrimile incep sa curga de la sine? Si un sentiment de vinovatie, venit asa de nici unde, v-a cuprins inima. Poate, in bunatatea Sa, Dumnezeu v-a usurat sufletul de pacate.

V-ati adus atunci aminte de cuvintele acestea "Fericiti cei ce plang, caci ei vor fi mangaiati!" Postul Sfintelor Pasti este o clipa din aceasta in care pacatele incep sa ne doara. Plangeti si lasati-va mangaiati si indepartati de la voi gandurile care pun un zid intre sufletul vostru si linistea data de intalnirea cu Mantuitorul. Sa ne pregatim pentru clipa aceea in care toata durerea noastra va disparea. Cand vom plange din nou la Rastignire si ne vom bucura la Inviere.

Sf. Apostol Pavel spunea: "Oricine se lupta, se infraneaza de la toate, ca sa dobandeasca o cununa". Apoi, poate, vine sfintenia. Nu toti putem fi sfinti, nu toti putem avea Cununa. Dar putem incerca sa ne apropiem de Hristos lucrand putin asupra gandurilor si a faptelor noastre. Postul sa fie un prilej de meditatie, un timp in care sa ne redescoperim, sa ajungem cu sufletul curat ca al unui copil. Macar ca al unui copil.

Cand ne vom simti mai curati in inima atunci sa indraznim si sa ne gandim la o calatorie spre Lumina. Caci dupa ce vom fi plans in aceste zile de post abia atunci sa indraznim sa ridicam privirea spre cer ca sa primim Lumina si Iertarea...